Prima pagină Stiinta

Armaghedon - asteroidul apocaliptic

Madalina Dragoi | 10.17.2009 | ● Vizualizări: 2788
Armaghedon - asteroidul apocaliptic     Armaghedon, asteroizi, asteroid, impact, sfarsitul lumii, dezastru, cataclism natural, apocalipsa, nasa, spatiu, corpuri ceresti, asteroid apocaliptic + zoom
Galerie foto (11)

Pana acum, oamenii de stiinta au reperat 1.193 de asteroizi care au pe traiectorie orbita Terrei. Aproape jumatate dintre ei sunt considerati periculosi. De la inceputurile sale, Pamantul se afla in calea a nenumarate corpuri ceresti ratacitoare, anual pe planeta noastra cazand meteoriti de mici dimensiuni, care nu provoaca pagube majore. Totusi, oamenii de stiinta de la marile agentii spatiale imagineaza modalitati de diminuare si chiar de evitare a efectelor dezastruoase pe care un asteroid de mari dimensiuni le-ar putea produce.

Semnal de alarma

Pe 27 septembrie 2003, un corp ceresc cudiametrul de 1.000 de metri a trecut la 82.000 de kilometri dePamant. In mod straniu, nici un telescop de pe Terra sau de peorbita ei si nici un satelit de observatie nu au redat corecttraiectoria si proximitatea meteoritului decat la doua zile dupaeveniment. Multi specialisti considera ca exista risculsa-l vedem cazand peste noi. Si nici macar nu am fi avut timpulnecesar pentru a evita dezastrul... Asteroizii sunt imenseblocuri de piatra care orbiteaza in jurul Soarelui, dar nu audimensiuni indeajuns de mari pentru a fi considerati planete. Ca sicometele, ei sunt compusi din materia ramasa de la formareasistemului solar.

Unii asteroizi au orbite suficient de elipticepentru a putea ajunge in preajma planetelor mari: Jupiter, Martesau Pamant. Pana acum, oamenii de stiinta au reperat 1.193de asteroizi care au pe traiectorie orbita Terrei. Aproape jumatatedintre ei sunt considerati periculosi, avand in vedere distantafata de Pamant. Asteroizii foarte periculosi sunt relativrari. Un corp ceresc capabil sa produca o catastrofa mondiala artrebui sa aiba diametrul de peste 500 de metri, iar impactul cuacesta ar produce efecte identice cu ale iernii nucleare: din cauzadeflagratiei, atmosfera s-ar umple cu nori densi de praf; in catevaluni, temperatura globala ar scadea cu 30-40 de grade Celsius;vegetatia si majoritatea animalelor ar pieri; omenirea insa n-ardisparea, desi, dupa 10 ani de la dezastru, populatia Terrei s-arreduce la cateva sute de mii de indivizi.



Cu tehnologiile actuale, specialistiiestimeaza ca ar fi nevoie de o "fereastra" de 4-5 ani intremomentul depistarii asteroidului apocaliptic si cel al impactului,pentru a avea timp suficient sa pregatim operatiunile de salvare:devierea de la traiectorie sau detonarea bolidului.

Bombardamentul din trecut s-ar putea repeta

Majoritatea asteroizilor din sistemul nostru solar s-auformat dintr-o planeta-mama care a existat candva intre Marte siJupiter. Restul, si mai vechi, dar mai putini la numar, reprezintaramasitele procesului de formare a planetelor, de la inceputulsistemului solar. Evolutia, marimea si traiectoria celormai multe corpuri ceresti de acest fel au fost determinate decoliziunile violente care au avut loc in spatiu: ciocniri intre elesau ciocniri ale lor cu diferite planete. In urma acestor impacturicatastrofale, de-a lungul timpului, multe fragmente de asteroizis-au indreptat spre Terra.

In 1898, in Nevada, SUA, a fost descoperit 430Eros, un sit ale carui cratere masoara intre 12 si 28 dekilometri diametru. Programul NASA de cercetare Apollo din anii '60a demonstrat, pentru prima oara, ca nasterea lui 430 Eros sedatoreaza coliziunii dintre un asteroid si Terra. Cercetatorii auajuns la concluzia ca 430 Eros a aparut in urma unui bombardamentde lunga durata al asteroizilor si cometelor asupra Pamantului si aLunii, petrecut in urma cu 4,5 miliarde de ani. La inceputul anilor'90, Fortele Aeriene ale SUA, compania Southwest Research siInstitutul Tehnologic din Massachusetts au dezvoltat un sofisticatprogram de identificare, observare si cartografiere a asteroizilorcare au pe traiectorie orbita Pamantului. Programul a lansat sitelescopul dedicat Linear, care a sporit considerabil baza de datereferitoare la asteroizii periculosi.

Totusi, nici in ziua de azi nu se poate face oinventariere completa a agresorilor cosmici, intrucat telescoapelesunt capabile sa detecteze doar corpurile luminate dinspatiu. Pana acum, numarul asteroizilor periculosi, caremasoara intre 500 si 1.000 de metri diametru, este estimat laaproximativ 547. Coliziunea intre un astfel de corp si planetanoastra poate avea loc, conform statisticilor, o data la catevasute de miliarde de ani. Numai impactul in sine ar distruge,instantaneu, un sfert dintre vietuitoarele Pamantului. Am puteaprevedea data la care va avea loc un astfel de dezastru? In acestscop, la inceputul verii trecute, specialistii de la agentiaspatiala a Frantei au aderat la programul american si au lansat unsatelit foarte performant, Eunos 2, care are misiunea de aidentifica toate corpurile care se apropie de Pamant.

Strigati La Familia, daca sunteti cu mine!

In spatiu, asteroizii nu circula de capul lor, ci ingasca, facand parte dintr-o familie. De obicei, familiile se nascdin ciocnirea unui asteroid gigantic cu o planeta sau cu altecorpuri ceresti. Daca, de exemplu, asteroidul-parinte seciocneste de Jupiter, copiii sai, numiti geoasteroizi, vor bombardaLuna si Terra in circa 2 milioane de ani. Ultima data, acestfenomen a avut loc in urma cu 3 miliarde de ani, iar in urma sa auramas craterele selenare de astazi. In sistemul nostru solar,majoritatea orbitelor asteroizilor sunt cuprinse in zona dintreorbita lui Marte si orbita lui Jupiter, numita Centura. In urma cumai multe miliarde de ani, aici s-a produs o coliziune spatialamajora.



Au aparut sute de mii de asteroizi care au provocatadevarate "dusuri" asteroidale pe toate planetele din sistemulsolar. Tot atunci au aparut majoritatea familiilor deasteroizi, printre care Koronis, cea mai veche si cu cele mai grelecorpuri. Faptul ca membrii ei au aceleasi proprietati orbitale sispectrale si aceeasi compozitie a dus la ipoteza ca familia Koroniss-a format din ciocnirea mai multor asteroizi preistorici cu uncorp ceresc enorm, probabil o planeta, care - in urma impactului -s-a dezintegrat.

Armaghedonul simulat pe computer

Willy Benz si Derek Richardson, de la Universitatea Maryland dinSUA, au elaborat in 2004 simulari complete ale unei coliziuni.Simularile au luat in calcul fragmentarea familiilor de asteroizisi interactiunea gravitationala care are loc intre fragmente.



Metoda consta in utilizarea unei formule pentru calculareaprocentului de fragmentare a unui asteroid in functie deinteractiunea gravitationala cu planeta noastra. Formula a fostprocesata de o retea de computere si s-a aplicat celor maipericuloase familii de asteroizi cu care Pamantul ar putea intra incontact: Eunomia, Flora si Koronis. Simularea a aratat caimpactul cu orice asteroid din aceste familii ar fi catastrofalpentru ecosistemul terestru. Benz si Richardson audemonstrat ca, dupa impactul cu un corp-parinte cu diametrul de1.000 de metri, cu cat fragmentele asteroidului ar fi mai mici, cuatat distrugerile ar fi mai mari.

Masuri contra asteroizilor

Racheta antiasteroid. SUA au inceput studiilepentru construirea primei rachete antiasteroid. Deocamdata, nu aufost date publicitatii prea multe amanunte, dar se pare ca acesttip de racheta va fi o versiune imbunatatita a Deep Impact.

Miniproiectilele distructive. Sunt bile micidin tungsten, care trebuie lansate la mica distanta de asteroid.Pentru a nu se imprastia, sunt legate intre ele cu minifibre dinotel. Asteroidul intra in reteaua astfel realizata cu o viteza de100.000 km/h. In momentul impactului, prima bila patrunde in el lamare adancime, iar a doua largeste bresa facuta de prima. Urmeazaapoi cateva sute de mii de proiectile care il pulverizeaza. Aceastametoda este eficienta in cazul asteroizilor mici.

Exterminarea exploziva. Daca o incarcaturanucleara ar exploda pe suprafata unui asteroid, s-ar crea un craterimens care ar diminua masa asteroidului, iar unda de soc ar deviatraiectoria initiala a bolidului cosmic. Totusi, ar exista risculca fragmentele rezultate in urma exploziei si contaminateradioactiv sa loveasca Pamantul. O bila neagra pentru aceastametoda.

Puterea gandurilor. Devierea traiectoriei unuiasteroid s-ar putea realiza, spun unii, si prin forta gandurilor.Daca mai multe zeci de milioane de oameni s-ar concentra simultanin aceasta directie, forta telekinetica rezultata ar trebui samodifice traseul asteroidului. Metoda este respinsa de oamenii destiinta.

Oglinda distrugaoare de asteroizi. Cu ajutorulunei oglinzi uriase, razele Soarelui ar putea fi concentrateintr-un singur punct de pe suprafata asteroidului, moment in caretemperatura acestuia ar ajunge la 1.000 de grade Celsius. La unmoment dat, solul ar incepe sa se topeasca si din adanculasteroidului ar tasni un jet de vapori fierbinti, care ar aveaforta necesara pentru a devia asteroidul.

CITESTE SI: