Crimeea, perla Coroanei

O data cu alipirea Crimeii la Rusia tarista, incepe o noua perioada de colonizare slava; in acest interval, sunt fondate orasele Simferopol si Sevastopol, se construiesc porturi si drumuri necesare conectarii peninsulei la imperiu, sunt produse vinuri dupa metode moderne si a fost stimulata dezvoltarea urbanistica.

Evenimentul cel mai important pe care l-a trait peninsula in epoca moderna a fost fara indoiala Razboiul Crimeii, desfasurat intre anii 1853-1856. Astazi, slavii reprezinta peste 85% din populatie.

• Aşezările de la capătul lumii
• TOP 10 locuri cu reputatie paranormala

Tatari
Sub comanda urmasilor lui Gingis-Han, cucerind si colonizand noi si noi teritorii, tatarii s-au asezat in cele din urma intre Urali, Marea Neagra si Volga, fondând cel mai mare stat al unui popor migrator: Hanatul Hoardei de Aur. Mai tarziu, statul tatar s-a scindat in 7 provincii, care au ajuns, rand pe rand, sub stapanire rusa.

Ultimul dintre ele "Hanatul Crimeii" s-a constituit intr-un stat puternic si unitar, care intretinea legaturi comerciale si politice atat cu Poarta Otomana, cat si cu puterile apusene, mai ales prin intermediul genovezilor si al venetienilor. Tatarii crimeeni sunt musulmani suniti. Varietatea de surse care a creat cultura tatara a generat o diversitate plina de exotism in ceea ce priveste arhitectura, artele si folclorul.

De la asezarile rupestre din Chufut-Kale, la luxul oriental din palatul de la Bakhchisaray, de la austeritatea primei moschei, construite la Stary-Krim, la abundenta ornamentala a celei de la Evpatoria, peste tot in Crimeea sunt de gasit dovezi ale prezentei tatarilor aici vreme de peste 400 de ani.

Istoria moderna a tatarilor crimeeni este una tragica: in mai 1944, din ordinul lui Stalin, acestia au fost deportati in masa in Siberia si in deserturile Asiei Centrale. Motivul invocat a fost colaborarea lor cu armata germana de ocupatie. Deportarea din 1944 a fost o continuare si o incununare a planului "Crimeea fara tatari", visat de Petru cel Mare, initiat de Ecaterina a II-a si continuat de toti conducatorii imperiului rus, fie el tarist sau bolsevic.

Dupa 1990, tatarilor le-a fost permisa intoarcerea si, pana la data redactarii prezentului articol, peste 300.000 dintre ei, deportati cu precadere in Uzbekistan, au revenit in Yesil Yurt- Patria Verde.