Prima pagină Cultura

Hijra - povestea celui de-al treilea sex

Marius Comper | 04.04.2011 | ● Vizualizări: 7436
Hijra - povestea celui de-al treilea sex     hijra, eunuc, castrare, nirvan, india, pakistan, bangladesh, al treilea sex, identitate sexuala + zoom
Galerie foto (8)

Cei mai mulţi dintre noi percep ca firească împărţirea oamenilor în bărbaţi şi femei, fără a ne gândi la posibilitatea să existe un al treilea sex. Chiar şi cei care ştiu câte ceva despre persoanele transsexuale tind, uneori, să se gândească la acestea raportându-i la unul dintre cele două sexe. Puţini se gândesc, însă, mai departe de biologie. Astfel, chiar dacă genele stabilesc sexul unui făt, în funcţie de cromozomii XX sau XY, identitatea sexuală depinde de mai mulţi factori, biologia fiind doar unul dintre aceştia. Societatea este un element la fel de important, iar nu toate comunităţile de pe Terra consideră că există doar două identităţi sexuale.


În istoria omenirii, mai multe culturi au acceptat existenţa celui de-al treilea sex. Triburile de indieni din America de Nord recunoşteau existenţa a ceea ce ei numeau Două-Spirite, persoana care cuprinde atât spiritul unui bărbat, cât şi cel al unei femei. Popoarele din Polinezia recunosc, de asemenea, existenţa celui de-al treilea sex. Acelaşi lucru se întâmplă în Oman , iar în Indonezia, pe insula Sulawesi, populaţia de etnie Bugis recunoaşte existenţa a 3 sexe (femeie, bărbat, intersex) şi a nu mai puţin de 5 identităţi sexuale!

Cea mai mare şi cea mai cunoscută populaţie recunoscută ca fiind cel de-al treilea sex se găseşte în India, Pakistan şi Bangladesh şi poartă numele de hijra.

Cine sunt hijra?



În Asia de Sud, îndeosebi în subcontinentul indian, trăiesc un milion de hijra, membri ai celui de-al treilea sex. Recunoscuţi ca fiind nici bărbaţi, nici femei, hijra au un rol special în cadrul societăţii indiene.

Hijra se nasc bărbaţi, unii fiind hermafrodiţi sau persoane intersexuale (organele sexuale externe diferind de cele interne), dar identitatea lor sexuală este feminină. Mulţi adulţi hijra aleg să treacă printr-o operaţie de castrare, ce are o specială însemnătate religioasă.

Hijra poartă îmbrăcăminte femeiască, mai ales sariuri, se machiază, îşi lasă părul lung, îşi pensează părul facial, se împodobesc cu bijuterii şi adoptă mişcări efeminate.

Cântă şi dansează în cadrul unor ceremonii speciale numite badhai, ce au loc cu ocazia nunţilor şi a naşterilor. Se crede că au fost înzestraţi de către zei cu puteri speciale ce le permit să sporească fertilitatea şi prosperitatea cuplurilor şi nou-născuţilor.

Capacitatea de a le dărui altora ceea ce ei nu au - puterea de a crea o nouă viaţă - este principalul motiv pentru care hijra sunt respectaţi şi temuţi.

Ce nu sunt hijra



Pe teritoriul Indiei există şi alte minorităţi sexuale, ce includ comunităţi de persoane travestite sau efeminate, însă acestea nu reprezintă o identitate sexuală diferită, ci doar subramuri ale identăţilor sexuale tradiţionale.

În sudul Indiei trăieşte comunitatea jogappa, formată din bărbaţi efeminaţi ce se îmbracă adeseori cu haine femeieşti, îşi lasă părul lung şi îşi iau nume de femei. În nordul Indiei se găsesc alte minorităţi de bărbaţi efeminaţi, precum jankhas, kothi şi zenana. Aceste minorităţi sunt înclinate spre relaţii cu parteneri de acelaşi sex. Membrii acestor minorităţi sexuale nu trec prin ceremonia de castrare şi nu au o identitate sexuală distinctă.

Hijra nu sunt travestiţi şi nici bărbaţi efeminaţi cu înclinări homosexuale, ci manifestă o identitate sexuală distinctă.

Hijra de-a lungul istoriei



În funcţie de religia de care aparţin, hijra apelează la mitologie pentru a-şi explica originile. Hijra hinduşi amintesc de faptul că sunt menţionaţi în Mahabharata, dar consideră că mitul epic Ramayana explică cel mai bine de ce au puteri mistice.

În această legendă, extrem de importantă în mitologia hindusă, Rama este exilat din oraşul său nativ, Ayodhya, de către regele cetăţii, care era totodată tatăl său. Rama a acceptat porunca regelui, pornind spre pădurea în care urma să îşi petreacă următorii 14 ani. Fiind foarte iubit de popor, Rama a fost urmat pe drumul său de întreaga populaţie a oraşului.

Ajuns la marginea pădurii unde urma să-şi petreacă exilul, acesta s-a întors spre foştii săi prieteni şi le-a spus: "Doamnelor, domnilor, vă rog să vă ştergeţi lacrimile şi să plecaţi înapoi în oraş!". Bărbaţii şi femeile i-au ascultat dorinţa, însă cei ce nu erau nici femei, nici bărbaţi, nu au ştiut ce să facă, aşa că au rămas în acel loc, pentru că Rama nu le-a cerut să plece.

Când s-a întors după 14 ani, Rama i-a găsit pe hijra în acelaşi loc, meditând. Impresionat fiind, i-a binecuvântat, iar de atunci persoanele de al treilea sex din India au un rol sacru.

Pe de altă parte, hijra de credinţă islamică apelează la cercetările efectuate de istorici. Aceştia au demonstrat existenţa hijra în perioada pre-islamică şi precolonială a Indiei, studiind documentele ce s-au păstrat din acea eră. Totuşi, se crede că identitatea şi cultura hijra au evoluat în timpul Sultanatului Delhi (între 1206 şi 1506) şi apoi în era Imperiului Mogul, atunci când eunucii jucau mai multe roluri, printre care cel de confident, de sfătuitor politic sau de gardian al haremului.

Odată cu sosirea coloniştilor britanici, hijra au fost clasificaţi drept castă separată, ca urmare a organizării lor sociale distincte, dar totodată au fost hărţuiţi şi pedepsiţi ca urmare a articolului 377 din codul penal indian, care interzicea sodomia. Situaţia lor s-a îmbunătăţit în urma declarării independenţei, când nu au mai fost clasificaţi în lege drept "trib criminal", însă stigmatul din timpul Rajului britanic nu s-a şters în totalitate.

În zilele noastre, hijra sunt veneraţi pentru puterile lor deosebite, dar şi denigraţi şi jigniţi din cauza practicilor lor sexuale.

Religia hijra şi ceremonia de castrare (nirvan)



Majoritatea hijra se identifică drept musulmani, mulţi făcând pelerinajul la Mecca şi purtând nume islamice. Chiar dacă respectă zilele de sărbătoare musulmane şi se roagă la mormintele misticilor musulmani, hijra păstrează şi practici hinduse, mai ales în ceea ce priveşte venerarea zeiţei Bahuchara Mata.

Venerarea acestei zeiţe are un rol important în ceea ce priveşte ceremonia de castrare, considerată esenţială pentru a deveni un adevărat hijra. Această operaţie constituie o parte esenţială a procesului de renaştere, în care identitatea sexuală masculină este abandonată. Acesta este momentul când persoana devine hijra şi îşi capătă puterile mistice.

Intervenţiile chirurgicale de acest tip sunt extrem de dureroase şi de periculoase, fiind astfel ilegale. Aceste operaţii sunt efectuate de către daima, adică o moaşă, iar procesul de vindecare durează 40 de zile. După operaţia nirvan, hijra capătă puterea zeiţei Mata, având control asupra fertilităţii celor din jur, în funcţie de urările pe care le adresează acestora.

După nirvan, anumiţi hijra se declară sannyasa (asceţi), castrarea fiind ultimul pas în renunţarea la dorinţele lumeşti, ce permite concentrarea totală asupra aspectelor spirituale. Astfel, a fi hijra nu este doar o identitate sexuală, ci şi una spirituală.

Totodată, hijra îl adoră şi pe zeul Shiva, în încarnarea sa Ardhanarishvara. Această ipostază a lui Shiva este o formă androgină, fiind jumătate femeie, jumătate bărbat. Prin această manifestare, Shiva arată că cele două forme sunt inseparabile, unificând toate dihotomiile universului prin acceptarea puterii feminine ca egală cu şi inseparabilă de cea masculină.

În mitologia hindusă se întâlneşte un mit al creaţiei în care Shiva joacă un rol esenţial şi care ne permite să înţelegem mai bine semnificaţia spirituală a ceremoniei de castrare prin care trec hijra. Astfel, la începutul timpurilor, lui Shiva i se cere să creeze lumea. Acesta acceptă, însă pentru a se pregăti pentru acest proces de creaţie, dispare 1000 de ani. În acest timp, Vishnu şi Brahma, îngrijoraţi şi nerăbdători, încep să creeze ceilalţi zei şi alte vietăţi. Când Shiva îşi încheie etapa de asceză şi reapare, pregătit să creeze lumea, descoperă că actul de creaţie deja a început. În acest moment, furios, îşi rupe falusul (linga) şi-l aruncă pe pământ. În acest moment, linga încetează să fie o sursă de fertilitate individuală, însă devine o sursă de fertilitate universală şi permite răspândirea vieţii pe Pământ. Lingam-ul rămâne şi astăzi un totem important în religia hindusă, reprezentându-l pe Shiva în foarte multe temple şi fiind considerat o sursă de puteri generative.

Hijra se regăsesc în acest mit al creaţiei, considerând că procesul de castrare ce le răpeşte sursa de fertilitate individuală le conferă puterea de a-i binecuvânta pe alţii cu fertilitate.

Cum trăiesc hijra



Comunitatea hijra, fiind nevoită să trăiască la marginea societăţii, s-a organizat în "familii" strânse, bazate pe structuri clare.

Hijra sunt organizaţi în 7 «case», acestea reprezentând linia genealogică simbolică în care se regăseşte fiecare membru. Fiecare dintre aceste case simbolice conţine mai multe cămine în care hijra locuiesc comunal, împărţind veniturile şi sarcinile gospodăreşti.

Fiecare dintre cele 7 case dintr-o regiune este condusă de un lider, intitulat nayak, şi conţine lideri spirituali (guru) şi discipoli (cela). Liderii formează un consiliu care conduce comunitatea şi care oferă rezolvări în cazul disputelor. Nayak-ii se întâlnesc periodic la nivel naţional pentru a lua decizii şi pentru a sărbători evenimentele importante. De asemenea, nayak-ii formează un consiliu la nivel regional, numit jamat, în care sunt rezolvate problemele locale.

Hijra trăiesc în aceeaşi casă cu guru, îşi împărtăşesc veniturile şi se susţin reciproc din punct de vedere economic. Pentru a fi acceptat într-o casă, un hijra trebuie să fie iniţiat în comunitate de către un guru. Relaţia dintre guru şi cela este una foarte importantă, urmând tiparul părinte - copil. Astfel, guru este responsabil de bunăstarea discipolului, iar acesta îi datorează obedienţă şi loialitate gurului său. Prin relaţia cu guru-cela, hijra formează o reţea pseudo-familială, având "surori", "mătuşi" sau "bunici".

Unii hijra reuşesc să se căsătorească, uneori chiar cu bărbaţi care au deja o soţie (femeie, de data aceasta) şi copii. Chiar dacă hijra se mută cu soţul, în urma căsătoriei, acesta nu va pierde legătura cu casa simbolică, unde va continua să-şi desfăşoare activităţile sociale.

Majoritatea hijra obţin venituri din ceremoniile efectuate cu ocazia nunţilor, naşterilor şi a altor momente importante din viaţa comunităţii. Unii hijra recurg la cerşit, o mică parte chiar şantajând comercianţii, ameninţându-i că-şi expun genitalele alterate în prezenţa clienţilor lor dacă nu primesc o mică sumă. Pe măsură ce aspectul religios pierde teren, însă, mulţi hijra sunt nevoiţi să recurgă la prostituţie, deoarece nu au acces la slujbele obişnuite.

Aventura unui hijra în politică



O întâmplare inedită a avut loc acum câţiva ani într-un oraş de 250.000 de locuitori din centrul Indiei, Katni. Conform legislaţiei ce garantează un procent din poziţiile de conducere femeilor şi minorităţilor, locul de primar din acest oraş era rezervat unei femei.

În acel micuţ oraş minier, partidul Congresul Naţional Indian (INC) era principala forţă politică, iar în alegerile din anul 2000 candidatul său părea a nu avea vreo problemă în a câştiga alegerile. Nemulţumiţi de lipsa de opţiuni, un grup de comercianţi, avocaţi şi alte minţi luminate ale oraşului au decis că e nevoie de o schimbare, căutând astfel un candidat propriu.

Ştiind că nu au şanse să se lupte cu INC, aceştia au decis să susţină un candidat fără şanse, pentru a ironiza faptul că cetăţenii nu au o variantă dezirabilă, majoritatea politicienilor fiind coruptă. S-au hotărât să o susţină pe Kamla Jaan, un hijra care s-a declarat femeie în documentele oficiale.

"Kamla nu poate avea copii, nu va avea moştenitori, deci nu are nici un motiv să fure din banii publici", au argumentat ei. De altfel, unul dintre sloganurile din campania electorală a fost "Kamla nu are casă, Kamla nu are maşină -- Kamla aparţine tuturor!".

Iniţial, lumea a luat campania în glumă, însă pe măsură ce alegerile s-au apropiat, din ce în ce mai mulţi cetăţeni au fost convinşi de mesajul anti-corupţie al Kamlei şi au decis să sancţioneze clasa politică printr-un vot de protest în favoarea acestui hijra.

Gluma a devenit serioasă după alegeri, când la numărătoarea voturilor Kamla a ieşit pe primul loc, cu 1.897 de voturi în faţa următorului clasat. Mii de susţinători au ieşit în stradă pentru a sărbători succesul noului primar, în ciuda faptului că acesta nu ştia să scrie sau să citească.

Chiar şi aşa, în primele luni ca primar Kamla a renovat principala staţie de autobuz, a săpat noi fântâni în oraş şi a reparat multe scurgeri problematice.

Povestea nu a fost cu happy end, însă: adversarii politici au atacat în instanţă clasificarea unui hijra ca femeie, susţinând că acesta nu respecta legea ce rezervă postul de primar unei reprezentante a sexului frumos.

Lupta a ajuns până la instanţa supremă din statul Madhya Pradesh, care a hotărât că, într-adevăr, un hijra nu este o femeie. Astfel, după mai bine de 3 ani de mandat, Kamla a fost nevoit să se declare învins.

Situaţia de astăzi şi speranţele pentru viitor



India şi Pakistan recunosc acum oficial existenţa celui de-al treilea sex. Pentru recensământul derulat în februarie 2011 în India, formularele au fost actualizate pentru a permite 3 opţiuni în câmpul 'sex': bărbat, femeie şi altul (other). În ciuda acestui fapt, mulţi hijra au fost nevoiţi să se declare femei în cadrul recensământului, ca urmare a presiunii exercitate de familiile lor. "Familia mea nu a vrut să se afle că are un transsexual în casă, de teamă să nu se răspândească zvonuri care să facă de ruşine numele, aşa că a trebuit să mă declar femeie", mărturisea recent un hijra.

Alţi hijra, însă, au ales voluntar să se declare femei. "Trăim de 20 de ani ca femei şi aşa vrem să fim ştiute, nu ca hijra", au explicat ele, sperând să evite stigma asociată etichetei de hijra. "Odată ce suntem considerate drept femei în recensământ, sperăm să fim acceptate de societate ca femei", au adăugat acestea.

Ca urmare a acestui recensământ, guvernul indian va emite pentru prima dată un act de identitate valabil pentru întreaga populaţie. Pentru că sute de milioane de indieni nu deţin niciun fel de document, iar mulţi nu au nici măcar un nume de familie sau o adresă oficială, documentul se va baza pe datele biometrice ale cetăţenilor. Acesta va fi primul act deţinut de sute de milioane de cetăţeni indieni, ceea ce le va facilita accesul la slujbe şi la resursele guvernamentale. Printre cei care vor beneficia de pe urma "numărului universal de identitate" (aşa se numeşte actul de identitate) se vor număra şi hijra, ce vor beneficia astfel, pentru prima dată, de documente pe care le pot folosi pentru a se angaja, pentru a primi ajutoare sociale de la stat (mai multe state indiene oferă pensii celor ce se declară hijra) şi pentru a putea avea un cont bancar.

India nu este singura ţară din regiune în care drepturile hijra încep să fie recunoscute: în 2009, Curtea Supremă din Pakistan a ordonat ca în cărţile de identitate emise pentru hijra să fie înregistrată apartenenţa lor la cel de-al treilea sex. De asemenea, şi Nepalul a anunţat că în recensământul ce urmează să aibă loc mai 2011, repondenţii vor putea alege unul din cele 3 sexe recunoscute.

Chiar şi Iranul a făcut paşi importanţi în ceea ce priveşte recunoaşterea drepturilor transsexualilor, în ciuda faptului că homosexualitatea este interzisă. Ayatollahul Khomeini a scris încă din 1963 că schimbarea sexului este un drept uman, iar fatwa emisă de el a fost confirmată de actualul lider suprem religios al Iranului, ayatollahul Khamenei. Ca urmare a acestei politici, Iranul este a doua ţară din nume în ceea ce priveşte numărul operaţiilor de schimbare de sex, după Thailanda.

Veşti bune pentru hijra vin şi din partea universităţilor indiene. Un prim pas a fost făcut de Universitatea din Bangalore, înfiinţată în 1886. Aceasta a anunţat că formularul de înscriere în facultate va oferi 3 opţiuni la rubrica 'sex', iar pentru hijra sunt rezervate 60 de locuri. "Aceste locuri nu sunt transferabile. Dacă există suficientă cerere pentru poziţiile rezervate, acestea nu vor deveni disponibile altor persoane", au explicat oficialii facultăţii. De asemenea, aceştia au anunţat că orice fel de jignire sau abuz la adresa studenţilor transsexuali se va sonda cu excluderea imediată. "Universitatea are o politică de toleranţă zero în ceea ce priveşte agresarea de orice fel a hijra. Este de datoria fiecărui departament să se asigure că transsexualii sunt protejaţi; considerăm acest lucru ca fiind reponsabilitatea noastră socială", au spus reprezentanţii facultăţii.

De asemenea, universitatea ia în calcul construirea de toalete separate care să fie folosite exclusiv de hijra. Astfel de măsuri au fost deja luate de mai multe universităţi şi colegii din Thailanda.

"Persoanelor transsexuale le-au fost refuzate drepturile de bază prea multă vreme. Este inevitabilă acceptarea lor de către mase. Trebuie să li se ofere acces la o educaţie mai bună şi la un statut social mai bun", a declarat un oficial din învăţământ.

Pe măsură ce hijra capătă recunoaştere oficială din partea autorităţilor şi au acces la educaţia superioară, se speră că aceştia vor avea acces la locuri de muncă înainte inaccesibile, iar stigmatul asociat de o parte a populaţiei celui de-al treilea sex să dispară.