''Un băiat şi-a lăsat bicicleta sprijinită de un copac când a plecat în război''. Povestea incredibilă din spatele acestei imagini celebre

Descopera

Publicat: 02.07.2016

Cu toţi am văzut măcar o dată această imagine pe internet. Povestea unui băiat care a plecat la război şi şi-a lăsat bicicleta sprijinită de copac. Băiatul nu s-a mai întors din război aşa că părinţii au lăsat bicicleta acolo ca un memorial.

Desigur povestea nu este în totalitate reală, Statele Unite ale Americii nu au intrat în Primul Război Mondial în 1914, ci în 1917. Mai mult decât atât, armata americană nu trimitea la război copii de 10 ani, de asemenea bicicleta nu este din secolul al- XX-lea. Însă există şi un adevăr în spatele acestei poveşti.

Povestea pomului cu bicicletă din Insulele Vashon începe în anul 1950. Bicicleta i-a aparţinut unui băiat de opt ani pe nume Don Puz, conform ziarului Seattle Times. Povestea reală este prezentată de fostul şerif Don Puz, care acum locuieşte în Kennewick. Acesta a crescut pe insulă şi a trăit aici până în 1992. Puz a explicat cum că în 1954 tatăl său a murit într-un incediu, lăsând-o pe mama lui cu cinci copii. Insula s-a mobilizat şi a donat diferite obiecte pentru a ajuta familia. Printre obiecte a fost şi bicicleta lui Don ,, Nu mi-a plăcut niciodată aceea bicicletă, era precum o tricicletă, dar cu două roţi. Roţile erau dintr-un cauciuc tare şi coarnele erau subţiri şi înguste,” a afirmat el.

Familia s-a mutat într-o altă casă. ,, Ne plăcea să ne jucâm acolo, prindeam broaşte. Intram mereu în bălţi şi în noroi, era un loc frumos,” a adăugat el. La mijlocul anului 1950, afirmă Puz, a uitat bicicleta într-o zonă mlăştinoasă şi nu a mai luat-o de acolo nciodată. Apoi în 1995, când îşi vizita una dintre surori care încă mai locuia pe insulă, aceasta l-a dus pe Puz să vadă obiectivele turistice ale zonei ,, primele cuvinte pe care le-am rostit au fost: ‘Asta e bicicleta mea’!”, a spus el. ,, Nu aveam nici un dubiu”, a adăugat Puz.. Nici după cele întâmplate Puz nu are vreun sentiment pentru bicicletă sau pentru noul ei statut. ,, O bicicletă nu poate avea nici un sentiment,” a spus Puz.

,,Nu mai este bicicleta mea,” spune Puz puţin melancolic. ,, Am aruncat-o acum mult timp, acum aparţine copacului,” a adăugat Puz.

Acum a devenit o atracţie turistică majoră şi o ţintă pentru colecţionarii de suveniruri care au furat mai multe părţi din bicicletă. Localnicii încearcă să o menţină în viaţă şi înlocuiesc părţile lipsă din bicicletă.