Prima pagină Istorie

Mai mult decât canibalism: ce s-a întâmplat cu adevărat în timpul expediţiei Donner, una dintre cele mai mari tragedii de colonizare a vestului Americii

Oana Bujor | 07.16.2017 | ● Vizualizări: 10661

Planificările defectuoase, o serie de decizii proaste şi furtunile de zăpadă puternice i-au făcut pe pionierii expediţiei Donner să înfrunte cele mai îngrozitoare condiţii. După instalarea hipotermiei şi terminarea hranei, majoritatea au recurs la una dintre cele mai tabu practici: canibalismul.

Expediţia Donner a început în anul 1846 şi a cuprins un grup de pionieri americani care, la sfârşitul secolului al XIX-lea, au plecat spre California cu o caravană de căruţe. Întârziaţi de o serie de conjuncturi nefavorabile şi greşeli, au fost nevoiţi să petreacă iarna 1846 şi 1847 în zăpezile din Sierra Nevada.  Dintre cei 87 de membri au supravieţuit şi au ajuns în California doar 48. 
 
Istoricii au descris episodul drept una din cele mai mari tragedii din istoria Californiei şi, în general, a colonizării vestului.

Michael Wallis, autor al cărţii ,,The Best Land Under Heaven: The Donner Party In The Age Of Manifest Destiny,'' prezintă biografia membrilor expediţiei, contextul politic şi religios în care a avut loc călătoria.

Autorul sugerează că există mai multe tipuri de canibalism: ritualic, pentru sacrificiu sau cel pentru supravieţuire. Canibalismul pentru supravieţuire fiind practicat din timpuri străvechi. A fost practicat în timpul expediţiilor pe mare, cele de la Polul Nord, şi au continuat până în secolul XX în ghetourile din Varşovia şi Stalingrad, informează National Geographic. 

Pentru a supravieţui, membrii expediţiei Donner au recurs la canibalism. Unele dintre cele mai reale dovezi fiind furnizate chiar de supravieţuitorii călătoriei. În scrisori, jurnale sau interviuri aceştia au declarat că au recurs la canibalism în momentul în care au suferit de foame şi frig. 

Unul dintre membrii expediţiei, imigrantul german Lewis Keseberg, şi-a dobândit statutul de răufăcător. Acesta a fost acuzat în repetate rânduri de ceilalţi membrii ai expediţiei că avea un temperament agresiv, uneori abuzând-o pe soţia sa gravidă. De asemenea, bărbatul a fost acuzat de profanare de morminte indiene. Atunci când a patra echipă de salvare a ajuns în zonă, în aprilie 1847, Lewis era singurul supravieţuitor. Bărbatul se afla lângă un cazan cu carne gătită şi oase decarnate. Unele zvonuri sugerează că Lewis a atras un tânăr lângă el în pat seara, a doua zi acesta a fost găsit mort, spânzurat de peretele cabanei, mai târziu fiind consumat. 

Sursa: Wikimedia Commons

Una dintre persoanele considerate eroine ale expediţiei a fost Tamsen Donner. Aceasta dorea să-şi deschidă o şcoală de fete în California, îi plăcea să colecţioneze specimene de plante, pentru ea întreaga expediţie fiind o lecţie. Wallis susţine că oamenii i-au conferit lui Donner titulatura de eroină deoarece femeia a refuzat să-şi părăsească soţul. Aceasta şi-a trimis copiii cu diferite echipe de salvare, dar a rămas alături de soţul ei până la final. 

Abraham Lincoln putea fi unul dintre membrii expediţiei. Însă, în momentul începerii călătoriei, soţia sa Mary Todd Lincoln era gravidă.  De asemenea în aceiaşi perioadă Lincoln era la începutul carierei politice. 

În cazul copiilor implicaţi în expediţie, majoritatea au acceptat să consume carne de om deoarece ştiau că doar în acest fel vor supravieţui. Unii au confirmat această practică în timp ce alţii au negat-o. Mişcarea expansionistă a avut loc într-un moment critic, atunci când America încerca să-şi fixeze şi să-şi extindă graniţele.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: