Home » Istorie » Cinci invenţii militare fascinante şi puţin cunoscute: de la câinele robot la banala adresă de e-mail

Cinci invenţii militare fascinante şi puţin cunoscute: de la câinele robot la banala adresă de e-mail

Publicat: 13.08.2017
Tehnologia militară are o istorie de a experimenta cu noi abordări şi cu noi metode care pot oferi un avantaj în teatrul de război. Se întâmplă ca un echipament din lumea civilă să fie adaptat nevoilor armatei, dar deseori acest lucru se întâmplă invers.

Mai jos sunt cinci exemple de ingeniozitate militară. Desigur, unele au avut mai mult succes ca altele, scrie War History Online.

Big Dog

Credit: Wikipedia

Big Dog a fost invenţia profesorului Martin Butler, fost director al secţiei de robotică de la Universitatea McGill. Invenţia a fost dezvoltată în laboratoarele NASA. Având o înălţime de 75 de centimetri şi o lungime de un metru, Big Dog este mai degrabă un câine mediu.

Inovaţia a fost că acest robot poate traversa şi teren accidentat, cărând încărcături chiar şi de 150 de kilograme. Poate urca sau coborî pante de 35 de grade fără să-şi piardă stabilitatea şi este mai util acolo unde vehiculele cu roţi nu sunt utilizabile.

Fiecare dintre cele patru picioare are un sistem hidraulic. Mişcarea este controlată de computere sofisticate care răspund la senzorii instalaţi pe robot. Acest lucru permite computerului să realizeze ajustările necesare pentru a obţine maximul de eficienţă.

Kugelpanzer – tancul-minge

Credit: Wikipedia

Aşa cum am menţionat la începutul articolului, inspiraţia poate veni de oriunde, chiar şi de la hamsteri. Alergatul pe roată al micilor rozătoare pare o pierdere de energie, însă această energie poate fi utilizată pentru a împinge ceva înainte în loc să se învârtă pe loc. Pe această idee a apărut şi tancul-minge.

Acesta a reprezentat şi una dintre cele mai bizare invenţii din timpul celui de Al Doilea Război Mondial. Scopul lui era acela de a fi un vehicul de recunoaştere. Au fost produse foarte puţine exemplare şi nu se ştie cu certitudine cum funcţionau acestea sau cât de eficiente erau.

Ideea părea să funcţioneze pe acelaşi principiu de bază ca al roţilor pe care aleargă hamsterii; fiind împinsă de mişcarea roţii realizată de singurul ocupant al vehiculului.

Singurul exemplar care mai există este un model capturat de armata sovietică în 1945 în Manciuria.

Scuterul înarmat

Credit: Wikipedia

Multe popoare europene iubesc scuterele. Mici, agile, se pot descurca în spaţii extrem de mici. Nu este surprinzător că armatele s-au gândit să monteze arme pe asemenea vehicule.

Acesta este cazul vehiculului Vespa, care în italiană înseamnă „viespe”. Versiunea militară Vespa 150 TAP a fost realizată în Franţa, făcându-şi prima apariţie în anul 1956. Pe acesta a fost montat un tun anti-tanc cu calibrul de 75 de mm.

Cureaua de rachete

Credit: Wikipedia

Aceasta a fost o idee îndrăzneaţă a armatei Statelor Unite: un om de care este ataşat un sistem de propulsie. Primele modele au fost realizate de Bell Aeronautical în anii ’50 şi nu au reprezentat un succes. Era nevoie de 19 litri de peroxid de hidrogen pentru un zbor de doar 21 de secunde.

Progresele tehnologice au făcut ca ideea să fie luată din nou în considerare în anii ’90. Sistemul era propulsat cu vapori de apă supraîncălziţi creaţi într-un cilindru de azot gazos. În ciuda faptului că sistemul era mai performant, utilizarea acestuia era limitată.

Email

Astăzi, email-ul este printre cele mai folosite aplicaţii moderne. Originea acestuia este în cadrul armatei SUA în anii ’50 şi ’60. Războiul Rece devenise o bătălie a tehnologiei, mai ales atunci când Uniunea Sovietică a lansat primul satelit în spaţiu în 1957.

Răspunsul Statelor Unite a fost de a investi în cercetare şi în tehnologia comunicaţiilor, astfel, în 1963, a fost stabilită Advanced Research Projects Agency Network (ARPANET).

Unul dintre proiecte era de a găsi metode de a primi şi trimite informaţii rapid şi sigur. La început, noile adrese de e-mail erau militare, dar odată cu trecerea timpului, valoarea acestei noi tehnologii a fost exploatată şi de civili.

De asemenea, a fost necesar de a găsi o metodă standard de a identifica computerul care primea şi trimitea mesaje. În 1972, inventatorul Ray Tomlinson, care lucra pentru ARPANET, a sugerat să folosească simplul simbol „@”. De aici s-a născut formula „numele persoanei”@„numele computerului”, iar principiul s-a păstrat până astăzi.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

18 dintre cele mai importante invenţii ale anului 2016

Cele mai importante invenţii ale lumii antice. Multe dintre ele le folosim şi astăzi – FOTO

Cele mai importante inventii romanesti

10 invenţii ale cercetătorilor NASA, care au ajuns produse folosite de noi în viaţa de zi cu zi – FOTO

Urmărește DESCOPERĂ.ro pe
Google News și Google Showcase