Un nou studiu scoate la iveală un fapt inedit despre T. rex: conformaţia nu îi permitea să alerge. Cum a reuşit să fie un prădător de top?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Cercetarea, publicată în jurnalul PeerJ, analiza fizionomia şi biomecanica celui mai faimos dinozaur, utilizând tehnologie de ultimă generaţie (N8 High Performance Computing – HPC) pentru crearea unui nou model de simulare computerizată, scrie phys.org.

Conduşi de profesorul William Seller de la School of Earth and Environmental Sciences, cercetătorii au combinat două tehnici biomecanice, numite multibody dynamic analysis (MBDA) şi skeletal stress analysis (SSA), rezultând astfel modelul HPC.

Rezultatul demonstrează că orice activitate de alergare a lui T. rex ar fi dus la „încărcături inacceptabil de mari”, altfel spus, orice pas grăbit ar fi fracturat oasele membrelor. Acest studiu recent contrazice studiile precedente care afirmau că dinozaurul ar fi rezistat la o viteză de 70 km/h.

„Abilitatea de alergare a lui T-rex şi a altor dinozauri similari a fost intens dezbătută printre paleontologi de-a lungul vremii. Totuşi, diferite studii care au utilizat diferite metodologii au dus la generarea unei mari varietăţi de estimări a vitezei maxime şi susţinem că este nevoie de elaborarea unor noi tehnici care pot îmbunătăţi aceste predicţii. Aici prezentăm o nouă abordare care combină două tehnici biomecanice pentru a demonstra că alergatul ar fi dus la încărcături peste capacitatea sistemului osos al lui T-rex”, precizează Seller.

Rezultatul precizează, de asemenea, că T-rex nu îşi putea urmări prada aşa cum se credea anterior.  Seller adaugă faptul că, „fiind limitat la viteze de mers, contrazice argumentul conform căruia T-rex vâna urmărind prada în mare viteză”.

Noua descoperire poate rescrie modul în care percepem comportamentul lui T-rex şi, prin extensie, a animalelor din ecosistemul din care acesta făcea parte, ca răspuns la strategiile de vânătoare ale prădătorului cretacic. Cum un animal neîndemânatic, cu o inteligenţă extrem de limitată şi mai nou, în mare parte inapt din punct de vedere fizic, a fost prădător de top, rămâne în continuare un mister, singura concluzie plauzibilă ar fi că prada stătea şi mai rău la capitolele menţionate mai sus.

Mai mult decât atât, noua tehnică poate fi folosită pentru analizarea biomecanicii altor specii.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Cum arăta de fapt T-rex? O nouă descoperire dă peste cap ce se ştia despre dinozaurul gigantic – FOTO

Rivalul “clasic” al lui T-rex nu a existat niciodata?

Cercetătorii au descoperit un T-Rex erbivor

O specie bizară de furnici canibale, numită după dinozaurul T-rex, a putut fi observată pentru prima dată. Cercetătorii au fost uimiţi de particularităţile sale