Locuitorii ţărilor est-europene au acces la doar 11,9% dintre cinematografele din UE, conform unui nou studiu

Raportul, intitulat „Measuring access to theatrically screened films in Eastern Europe”, a avut în vedere accesul la cinematografe şi numărul sălilor de cinema şi al multiplexurilor în 12 ţări est-europene: Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Cehia, Croaţia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia şi Slovenia, scrie Mediafax.

Potrivit noului studiu, 87,4% dintre locuitorii ţărilor est-europene au acces la cel puţin un cinematograf situat pe o distanţă care ar fi parcursă cu maşina în 30 de minute, în timp ce 92,9% au acces la un cinema situat la o distanţă parcursă cu automobilul în maximum 45 de minute.

• Cum îi sprijinim pe cei care au pierdut pe cineva drag ori sunt la final de…
• Gardieni, creatori și simboluri ale puterii: Dragonii nu au fost întotdeauna personaje negative

79,5% dintre aceştia pot ajunge în maximum 30 de minute cu automobilul la o sală de cinema simplă, dar doar 38,8% au acces la un multiplex. Populaţia din această zonă se bazează deci mai mult pe săli de cinema simple pentru a viziona un film, de obicei situate în centrele oraşelor.

În comparaţie cu restul Uniunii Europene, ţările din estul Europei dispun de mai puţine cinematografe. În ţările mai mari (Bulgaria, Cehia, Polonia şi România), o parte semnificativă a populaţiei are acces la peste 100 de ecrane de cinema, fiind vorba mai ales de persoanele care locuiesc în zone urbane şi suburbane.

În ceea ce priveşte România, cei 19.737.063 de locuitori au acces la 81 de cinematografe active, respectiv 338 de ecrane de cinema.

Prin comparaţie, Cehia, care are 10.553.840 de locuitori, are cele mai multe cinematografe din zonă, 628, respectiv 841 de ecrane de cinema.

Cea mai mare densitate de ecrane de cinema este în Slovenia, unde sunt 10.478 de locuitori pentru fiecare ecran.

În comparaţie, în România, sunt 58.393 de locuitori la fiecare ecran de cinema.

Observatorul European al Audiovizualului, înfiinţat în 1992, este un organism de serviciu public european, compus din 41 de state membre şi Uniunea Europeană, reprezentată de Comisia Europeană. Observatorul lucrează în colaborare cu organisme partenere şi cu profesionişti din sectorul audiovizual, are sediul la Strasbourg şi funcţionează în cadrul serviciului juridic din cadrul Consiliului Europei.