A fost descoperit un nou compus al cernelurilor medievale

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Manuscrisele medievale produse de către scribii din mănăstiri şi apoi din universităţi costau adesea sume importante de bani şi asta datorită timpului şi resurselor necesare pentru a produce chiar şi un singur volum. Unele dintre cele mai importante resurse folosite pentru aceste manuscrise erau cernelurile, acestea dădeau, la propriu, culoare operelor.

• Povestea lui Thierry Hermès: De la hamuri pentru cai la unul dintre cele mai faimoase branduri…
• Test de cultură generală. De ce turcii fac cafea la nisip?

Unele culori s-au dovedit mai greu de produs, un astfel de exemplu fiind unele nuanţe de albastru obţinute din Chrozophora tinctoria, o plantă care creşte în regiunile mediteraneene. Artiştii medievali foloseau fructele acestei plante pentru a produce cerneala necesară decorării manuscriselor. Totuşi, începând cu secolul XVII, artiştii au început să prefere culorile obţinute din diferite minerale, iar secretul obţinerii cernelii din această plantă a părut a fi pierdut pentru vecie. Din fericire, o echipă de cercetători din Portugalia a reuşit să redescopere reţeta şi chiar să identifice structura chimică a acestui pigment, notează Science Alert.

La baza acestei descoperiri se află un manuscris din secolul XV în care sunt descrise o serie de tehnici pentru obţinerea culorilor pentru decorarea textelor. Textul este scris în portugheza fonetică folosind alfabetul ebraic şi a fost destinat realizării textelor mozaice sacre.

În urmă cu câţiva ani, membrii echipei au început să folosească acest manuscris pentru a recrea pigmenţii descrişi. O astfel de muncă are un aspect cât se poate de practic, înţelegerea modului în care au fost realizate şi în care au fost aplicate culorile reprezentând o informaţie extrem de valoroasă pentru restaurarea manuscriselor medievale.

Oamenii de ştiinţă au stabilit faptul că pigmentul este extras din coaja fructului de Chrozophora tinctoria, cu precizarea că seminţele din interior reduc semnificativ calitatea culorii obţinute. Analizele chimice asupra pigmentului au stabilit o serie de similitudini cu fructele de pădure şi cu o plantă medicinală, Mercurialis perennis, cu precizarea că chrozophoridindina din Chrozophora tinctoria este solubilă în apă, ceea ce înseamnă că poate fi folosită pentru cerneluri.

„Chrozophoridina a fost folosită din cele mai vechi timpuri pentru a realiza un colorant albastru frumos pentru vopsire şi nu este nici antocianină, găsită în multe flori şi fructe albastre şi nici indigo, cel mai stabil colorant natural albastru. Se dovedeşte a fi într-o clasă proprie”, explică cercetătorii într-un studiu.

Studiul a fost publicat în Science Advances.

Citeşte şi:

Răsturnare de situaţie! Manuscrisul lui Voynich nu a fost decriptat, iar limba proto-romanică nu există

Un manuscris aparţinând reginei Elisabeta I a Marii Britanii a stat 400 de ani într-o arhivă fără ca nimeni să ştie de el

Mii de manuscrise medievale sunt acum disponibile online