Durata de viață a albinelor a scăzut cu 50% în ultimele cinci decenii

Durata de viață a albinelor care produc miere, ținute într-un mediu controlat în laborator, este astăzi cu 50% mai mică decât era în urmă cu 50 de ani, arată un studiu desfășurat de entomologii de la Universitatea Maryland din SUA.

Atunci când oamenii de știință au modelat efectul duratei de viață mai scurte din zilele noastre, rezultatele au corespuns cu tendințele de creștere a pierderilor de colonii și de reducere a producției de miere observate de apicultorii americani în ultimele decenii.

• Cel mai bătrân strămoș al rechinilor înota în apele Australiei pe vremea dinozaurilor
• ADN-ul de lup se ascunde în majoritatea câinilor, au descoperit oamenii de știință

Rotația coloniilor este un factor acceptat în apicultură, deoarece coloniile de albine îmbătrânesc și mor în mod natural. Însă, în ultimul deceniu, apicultorii din SUA au raportat pierderi mari, fapt ce a dus la înlocuirea mai multor colonii pentru a continua operațiunile. În încercarea de a înțelege ce s-a întâmplat, cercetătorii s-au concentrat asupra factorilor de stres din mediul înconjurător, a bolilor, paraziților, a expunerii la pesticide și a nutriției.

Scăderea duratei de viață a albinelor, explicată prin factori genetici

Acesta este primul studiu care arată un declin general al duratei de viață a albinelor care produc miere, potențial independent de factorii de stres din mediul înconjurător. Studiul sugerează că genetica ar putea influența tendințele mai largi observate în industria apicolă.

„Izolăm albinele din viața de colonie chiar înainte să iasă adulți, așa că orice le reduce durata de viață se întâmplă înainte de acest moment. Acest lucru introduce ideea unei componente genetice. Dacă această ipoteză este corectă, asta indică și o posibilă soluție. Dacă putem izola anumiți factori genetici, atunci poate că le vom putea reproduce astfel încât să obținem albine mai longevive”, a declarat Anthony Nearman, doctorand în cadrul Departamentului de Entomologie și autor principal al studiului.

Cum a început analizarea albinelor de laborator?

Nearman a observat pentru prima dată scăderea duratei de viață în timp ce desfășura un studiu împreună cu profesorul asociat de entomologie Dennis van Engelsdorp privind protocoalele standardizate pentru creșterea albinelor adulte în laborator.

Nearman evalua efectul suplimentării dietei de apă cu zahăr a albinelor din cuști cu apă plată pentru a imita mai bine condițiile naturale, atunci când a observat că, indiferent de dietă, durata medie de viață a albinelor din cuștile sale era la jumătate față de cea a albinelor din cuști din experimente similare din anii 1970.

„Atunci când am trasat durata de viață în timp, mi-am dat seama că există de fapt acest efect uriaș. Protocoalele standardizate pentru creșterea albinelor în laborator nu au fost cu adevărat formalizate până în anii 2000, așa că ai crede că durata de viață ar fi mai lungă sau neschimbată, pentru că ne perfecționăm în acest domeniu, nu? În schimb, am văzut o dublare a ratei mortalității” a spus Nearman.

Ce urmează pentru a stabili cu exactitate cauza scăderii duratei de viață a albinelor?

Deși un laborator este un mediu diferit de o colonie, înregistrările istorice ale albinelor ținute în laborator sugerează o durată de viață similară cu cea a albinelor din colonii, iar oamenii de știință presupun, în general, că factorii izolați care reduc durata de viață într-un mediu o vor reduce și în altul, potrivit Phys.org.

Nearman și van Engelsdorp au observat că albinele păstrate în laborator ar putea fi supuse unui fel de contaminare virală de nivel scăzut sau de expunere la pesticide în timpul stadiului lor larvar, atunci când clocesc în stup și albinele lucrătoare le hrănesc. Dar albinele nu au prezentat simptome evidente ale acestor expuneri.

Următorii pași vor fi compararea tendințelor în ceea ce privește durata de viață a albinelor de miere în SUA și în alte țări. Dacă vor găsi diferențe în ceea ce privește longevitatea, cercetătorii pot izola și compara factorii potențiali care contribuie, cum ar fi genetica, utilizarea pesticidelor și prezența virusurilor în stocurile locale de albine.

Vă mai recomandăm și:

Câte albine încap într-un aparat cu raze X? Un studiu inedit oferă răspunsul

Albinele ar avea nevoie de multiple generații pentru a-și reveni de la o singură expunere la insecticide

Fertilizatorii utilizați în agricultură modifică felul în care albinele văd o floare și reduc numărul celor care se apropie de o plantă

Insectele se adaptează cu dificultate la temperaturi extreme