Misiunea Apollo 11 de aselenizare a fost reală, însă NASA nu ar fi putut controla o molimă selenară

Într-un orășel din deșert, zeci de oameni nevinovați mor brusc din cauza unei molime misterioase. Agentul infecțios a venit din spațiul cosmic. Nu se cunoaște niciun leac, iar Guvernul SUA trebuie să se străduiască să îl stăpânească înainte de a distruge lumea. Aceasta este intriga romanului „Germenul Andromeda” de Michael Crichton, publicat în 1969.

Cartea a fost publicată cu doar două luni înainte ca oamenii să pună pentru prima dată piciorul pe Lună și a stârnit o panică generalizată cu privire la ceea ce ar putea aduce înapoi astronauții misiunii Apollo 11. Din fericire, NASA avea un protocol de carantinare pentru misiune. Dar aceste măsuri ar fi fost în mare parte de fațadă, potrivit unei noi cercetări publicate în revista Isis.

• Cum este empatia socială influențată de infecții?
• Discriminarea ar putea accelera îmbătrânirea, arată un studiu

Atunci când astronauții s-au întors pentru prima dată de pe Lună în 1969, oficialii NASA erau îngrijorați că ar putea aduce cu ei pe Pământ microbi spațiali. La acea vreme, nici SUA, nici URSS nu reușiseră să returneze cu succes o sondă de pe Lună – cu atât mai puțin una cu mostre de sol și cu oameni la bord. Prin urmare, nimeni nu știa cu certitudine dacă Luna adăpostea sau nu viață microscopică.

NASA a construit Laboratorul de Recepție Lunară

NASA a înființat o instalație de carantină în Houston, cunoscută sub numele de Laboratorul de Recepție Lunară, pentru a contracara orice microb extraterestru ajuns pe Pământ. Atunci când echipajul Apollo 11 s-a întors din misiune, a fost imediat introdus în această instalație ultramodernă, de milioane de dolari, unde a stat timp de trei săptămâni. Douăzeci și patru de angajați ai NASA care au fost expuși la materialul selenar în timp ce îi ajutau pe astronauți să debarce au fost, de asemenea, puși în carantină, a relatat New York Times.

La prima vedere, protocolul de carantină părea rezonabil. Dar noile cercetări au sugerat că, în ciuda banilor și a resurselor investite, eforturile de „protecție planetară” ale NASA au fost, în mare parte, „de fațadă”.

„Protocolul de carantină părea un succes doar pentru că nu era necesar”, a scris autorul studiului, Dagomar Degroot, istoric la Universitatea Georgetown, în noul document.

Mai mult, cercetarea lui Degroot arată că NASA știa că protocolul său de carantină era probabil inadecvat. De exemplu, nava spațială Apollo nu fusese proiectată pentru a preveni expunerea potențialilor contaminanți lunari la mediul înconjurător de pe Pământ. Odată ce a amerizat în Pacific, cabina capsulei a trebuit să fie deschisă complet pentru a le permite astronauților Neil Armstrong, Buzz Aldrin și Michael Collins să iasă. De asemenea, aerul din interiorul modulului a fost ventilat în atmosfera terestră la reintrarea în atmosferă, asigurându-se astfel că echipajul nu va suferi de otrăvire cu dioxid de carbon.

O lecție pentru misiunile viitoare de aducere a mostrelor de pe alte planete pe Pământ

Dar NASA știa, de asemenea, că riscul ca astronauții de pe Apollo 11 să aducă acasă o molimă spațială era extrem de scăzut. Agenția a exagerat capacitatea sa de a limita o amenințare microbiană pentru ca publicul să nu se sperie.

Într-o declarație de la acea vreme, agenția i-a liniștit pe cetățenii îngrijorați că eforturile lor „au avut ca rezultat un laborator cu capacități care nu au mai existat niciodată”.

Dacă Apollo 11 ar fi adus microbii lunari, este greu de spus dacă aceștia ar fi reprezentat sau nu vreun risc pentru oameni. Majoritatea vieții microbiene de pe Pământ este inofensivă pentru omenire, iar unele specii sunt chiar vitale în ce privește sănătatea.

În cele din urmă, eșecul probabil al protocolului de carantină al misiunii Apollo 11 ar putea fi o lecție valoroasă pentru misiunile viitoare, care au ca scop returnarea de mostre de pe Marte, potrivit LiveScience.

În 2020, NASA a emis o procedură actualizată privind microbii extratereștri, dar documentul nu a fost folosit încă.

Vă mai recomandăm și: 

În urma cu 61 de ani se înfiinţa varianta europeană a NASA. Cu ce se ocupă agenţia la ora actuală

Ingredientul secret din Nebuloasa Tarantulei, descoperit de astronomi

NASA crede că există viață pe Lună, mai ales în craterele de la polul sudic

Cum ar putea arăta sfârșitul Universului? O ipoteză spectaculoasă