Lipsa constantă de somn, asociată cu simptome depresive ulterioare

Lipsa constantă de somn, adică dormitul de mai puțin de cinci ore pe noapte, ar putea crește riscul de a dezvolta simptome depresive, potrivit unui nou studiu genetic condus de cercetătorii UCL (University College London).

Din punct de vedere istoric, somnul slab a fost văzut ca un efect secundar al sănătății mintale, dar acest studiu a constatat că legătura dintre somn și bolile mintale este mai complexă.

• Test de cultură generală. De ce căscatul este contagios?
• NASA amână lansarea Artemis 2 și eliberează astronauții din carantină. Ce se întâmplă la agenția spațială?

Studiul, publicat în revista Translational Psychiatry, a analizat date de la persoane cu o vârstă medie de 65 de ani și a constatat că somnul scurt este asociat cu apariția simptomelor depresive.

„Avem acest scenariu de ‘oul sau găina’ între durata suboptimă a somnului și depresie, acestea apar frecvent împreună, dar nu știm care anume o cauzează pe cealaltă. Folosind susceptibilitatea genetică la boală am stabilit că somnul probabil precede simptomele depresive, mai degrabă decât invers”, a spus Odessa S. Hamilton (Institutul UCL de Epidemiologie și Îngrijire a Sănătății), autoarea principală a studiului.

Lipsa constantă de somn crește șansele de a dezvolta simptome depresive

Pentru studiu, cercetătorii au folosit date genetice și de sănătate de la 7.146 de persoane recrutate de English Longitudinal Study of Aging (ELSA), un studiu populațional reprezentativ la nivel național din Anglia.

Ei au descoperit că persoanele cu o predispoziție genetică mai puternică la lipsa constantă de somn (mai puțin de cinci ore pe noapte) au avut șanse mai mari de a dezvolta simptome depresive în decurs de 4-12 ani, dar că persoanele cu o predispoziție genetică mai mare la depresie nu au avut o creștere în probabilitatea unui somn scurt.

„Duratele scurte și lungi de somn, împreună cu depresia, contribuie major la povara sănătății publice din motive ereditare. Scorurile poligenice, indici ai înclinației genetice a unui individ pentru o trăsătură, sunt considerate a fi cheie în începerea înțelegerii naturii duratei somnului și a simptomelor depresive”, spune dr. Olesya Ajnakina (Institutul UCL de Epidemiologie și Îngrijire a Sănătății și Institutul de Psihiatrie, Psihologie și Neuroștiință de la King’s College din Londra), autoare a studiului.

Care este durata optimă de somn?

Cercetătorii au evaluat puterea predispoziției genetice în rândul participanților la ELSA folosind rezultatele din studiile anterioare de asociere la nivelul întregului genom care au identificat mii de variante genetice legate de o probabilitate mai mare de a dezvolta depresie și somn scurt sau lung.

Ca parte a unui număr de analize separate pentru a investiga robustețea rezultatelor, echipa de cercetare a analizat, de asemenea, asocierile non-genetice dintre simptomele depresive și durata somnului.

S-a descoperit că persoanele care dorm cinci ore sau mai puțin au șanse de 2,5 ori mai mari de a dezvolta simptome depresive, în timp ce persoanele cu simptome depresive au șanse cu o treime mai mari de a suferi de somn scurt. Cercetătorii au ajustat pentru o selecție bogată de factori care ar putea afecta rezultatele, cum ar fi educația, bogăția, statutul de fumat, activitatea fizică și limitarea bolilor de lungă durată, notează Medical Xpress.

Cercetătorii au descoperit, de asemenea, o legătură între somnul lung și dezvoltarea simptomelor depresive: participanții care dorm mai mult de nouă ore având șanse de 1,5 ori mai mari de a dezvolta simptome depresive decât cei care dorm în medie șapte ore. Cu toate acestea, simptomele depresive nu au fost asociate cu un somn mai lung cu 4-12 ani mai târziu, ceea ce a corespuns cu constatările genetice.

Lipsa constantă de somn, dar și depresia sunt parțial ereditare

„Somnul suboptim și depresia cresc odată cu vârsta, iar odată cu fenomenul mondial de îmbătrânire a populației, există o nevoie tot mai mare de a înțelege mai bine mecanismul care leagă depresia și lipsa constantă de somn. Acest studiu pune bazele importante pentru investigațiile viitoare privind intersecția dintre genetică, somn și simptome depresive”, declară profesorul Andrew Steptoe (Șef de Științe Comportamentale și Sănătate, Institutul UCL de Epidemiologie și Îngrijire a Sănătății).

Participanții la studiu au dormit în medie șapte ore pe noapte. Mai mult de 10% au dormit mai puțin de cinci ore pe noapte la începutul perioadei de studiu, procentajul crescând la peste 15% la sfârșitul perioadei de studiu, iar proporția de participanți clasificați ca având simptome depresive a crescut cu aproximativ 3 puncte procentuale, de la 8,75-11,47%.

Atât durata somnului, cât și depresia sunt moștenite parțial de la o generație la alta. Studiile anterioare pe gemeni au sugerat că depresia este ereditară în proporție de 35% și că diferențele genetice reprezintă 40% din variația duratei somnului.

În cadrul studiului, datele despre somn și despre simptomele depresive au fost combinate din două sondaje ELSA efectuate la doi ani distanță, deoarece durata somnului și depresia sunt cunoscute că fluctuează în timp.

Vă recomandăm să citiți și:

Metoda nașterii fără durere și fără amintiri

Oamenilor le place atât de mult buldogul francez pentru că le amintește de bebeluși

Bebelușii învață să imite pentru că și părinții îi imită pe ei

Iată medicamentul care păcălește organismul să creadă că face sport!