De ce sconcșii își pierd dungile? Motivul este surprinzător!

Imaginați-vă un sconcs. Cel mai probabil vă gândiți la sconcsul comun cu dungi: un mamifer mic, pufos, cu un model de dungi albe pe blana sa neagră. Cu toate acestea, se pare că acele dungi caracteristice sunt departe de a fi universale. Există o mare varietate în marcajele sconcșilor pe întreg continentul nord-american, iar autorii unui nou studiu cred că au descoperit motivul pentru care sconcșii își pierd dungile.

Cercetătoarea Hannah Walker, de la Universitatea din Montana (SUA), a folosit aproape 750 de fotografii ale exemplarelor din muzee pentru a cartografia distribuția sconcșilor cu diferite culori ale blănii pe întregul continent nord-american. Dimensiunea mare a eșantionului a însemnat că toate cele 13 subspecii ale sconcsului dungat, Mephitis mephitis, au fost reprezentate în date.

• Oamenii de știință încearcă să afle cum au evoluat membrele repetitive
• Cercetătorii au creat o plantă care produce 5 substanțe psihedelice în același timp

Pe baza acestor date, echipa a analizat diverși factori despre care credeau că ar putea contribui la variația modelelor de blană. Un factor a început să se evidențieze drept un candidat puternic: prezența sau absența prădătorilor.

Modelul unic al sconcsului nu este doar de fațadă. Este un semnal pentru prădători să stea departe, altfel ar putea primi o doză de spray anal toxic, notează IFL Science.

La ce folosește modelul de pe blana sconcsului?

„Culoarea de avertizare este o apărare împotriva prădătorilor în care un semnal evident anunță capacitatea prăzii de a scăpa, adesea pentru că este toxică sau are spini”, a spus coautorul prof. Tim Caro, de la Universitatea din Bristol (Anglia).

„De obicei, prădătorii trebuie să învețe semnificația acestui semnal, așa că se presupune că modelul de avertizare va arăta foarte similar între indivizii prăzii ai aceleiași specii, precum și, poate, între diferite specii de prăzi pentru a fi o unealtă eficientă de educare. Totuși, unele prăzi cu modele de avertizare arată culori destul de diferite chiar și în cadrul aceleiași specii”, a adăugat profesorul.

Într-adevăr, în zonele unde teritoriul sconcsului se suprapune cu relativ puțini prădători de mamifere, variații în culoarea blănii au fost observate chiar și în cadrul aceleiași familii. Cu toate acestea, sconcșii din regiunile cu mulți prădători periculoși aveau marcaje mult mai uniforme.

În mod interesant, acest efect a fost mai puțin evident atunci când echipa a luat în considerare doar păsările prădătoare, precum bufnița de Virginia. Acest lucru ar putea fi pentru că păsările au un simț mai slab al mirosului decât mamiferele și astfel sunt mai puțin descurajate de mirosul neplăcut cu privire la care atenționează dungile.

De ce sconcșii își pierd dungile?

Procesul evolutiv din cauza căruia sconcșii își pierd dungile se numește selecție relaxată. Acesta apare atunci când selecția pentru trăsătura importantă este slăbită de schimbări în mediu, în acest caz, mai puține mamifere periculoase în jur. Pe scurt, este mai puțin important pentru sconcși să aibă un semnal uniform de avertizare atunci când nu sunt atât de mulți potențiali prădători în jur pentru a-l vedea.

„Acum știm de ce nu toți sconcșii arată la fel și poate de ce membrii altor specii cu modele de avertizare arată diferit unul față de altul”, a rezumat profesorul Caro.

Urmează să vedem dacă tendințe similare apar între alte specii de sconcși din America de Nord cu modele diferite ale blănii. Așa cum a explicat profesorul Caro, „dacă selecția relaxată acționează în cadrul speciilor, ar trebui să se întâmple și între speciile de prăzi. Mai pe larg, acest studiu adaugă un alt element la explicația evoluției culorilor în natură”.

Studiul este publicat în revista Evolution.

Vă recomandăm să citiți și:

Urșii polari nu își vor mai putea hrăni puii, pe măsură ce schimbările climatice topesc gheața marină

Analizele ADN au arătat că un pește declarat dispărut de fapt trăiește bine-mersi

Nimeni nu știe cum o specie de broaște reușește să producă o substanță psihedelică

Veste tristă: broaștele sunt pe cale de dispariție