Cine a inventat bomboanele? De la dulciurile cu miere din Egiptul antic la batoanele de ciocolată moderne

Cu mult timp înainte ca fabricile de dulciuri și magazinele locale să le satisfacă poftele de dulciuri, primii oameni se bucurau de ofertele generoase ale naturii. Mierea, descoperită de societățile care căutau hrană, a fost primul îndulcitor natural folosit în fabricarea dulciurilor.

Egiptenii antici sunt printre primii care au lăsat dovezi clare ale preparatelor dulci, folosind mierea și fructele uscate în jurul anului 2000 î.Hr. Aceștia au combinat mierea cu smochine, nuci și curmale, formând versiunile timpurii ale ceea ce noi recunoaștem acum drept dulciuri.

Termenul „bomboană” are origini franceze („bonbon”), dar tehnica de preparare a dulciurilor din zahăr a fost influențată de metodele persane (qand). Zahărul, așa cum îl știm noi, nu a devenit disponibil pe scară largă decât mult mai târziu. Înainte ca plantațiile trestiei de zahăr să se răspândească din Asia de Sud în Orientul Mijlociu și Europa, mierea a rămas principalul îndulcitor. Grecii și romanii antici se delectau, de asemenea, cu nuci și fructe îndulcite, folosind adesea mierea ca agent de legătură.

Dulciurile medievale și revoluția zahărului

În Evul Mediu, zahărul, introdus în Europa prin intermediul comercianților arabi, era o raritate și un produs foarte scump. Se extragea mai ales din trestia de zahăr și era văzut ca un lux, legat de avere și poziție socială.

Primii cofetari europeni au pus la punct tehnica fierberii zahărului pentru a crea dulciuri tari și cristalizate și amestecându-l cu mirodenii precum ghimbirul și scorțișoara. Până în secolul al XIV-lea, sculpturile din zahăr – o formă de artă culinară de elită în Evul Mediu și Renaștere – au devenit populare în rândul nobilimii, prezentând modele complicate la banchete.

Dar adevărata revoluție a venit odată cu colonizarea Americilor și explozia plantațiilor de trestie de zahăr. Producția în masă a zahărului în secolele al XVI-lea și al XVII-lea a transformat un lux excentric într-un ingredient esențial, punând bazele industriei dulciurilor moderne.

Dulciurile de Halloween

Halloween își are rădăcinile în festivalul celtic Samhain, unde oamenii aprindeau focuri de tabără și purtau costume pentru a alunga spiritele. Cu toate acestea, tradiția „trick-or-treat” și-a găsit forma modernă în America secolului XX, însă are ecouri în obiceiuri europene mai vechi.

Inițial, copiii primeau dulciuri făcute în casă, cum ar fi bile de popcorn, nuci și fructe. Dar, pe măsură ce urbanizarea a crescut, dulciurile ambalate au devenit opțiunea mai sigură și mai convenabilă.

Inovații care au făcut din Halloween o sărbătoare a dulciurilor

Introducerea ciocolatei cu lapte de către Milton Hershey în 1900 a revoluționat dulciurile. Batoanele Hershey’s au devenit un produs de bază, iar până în anii 1920, alte companii precum Mars (cu Snickers și Milky Way) i-au urmat exemplul.

Acadelele moderne, cu arome și culori standardizate, au fost produse în masă începând cu anii 1920, deși dulciuri similare cu zahăr pe băț existau în epoca medievală. Denumirea „acadea” a fost înregistrată de Bradley Smith Company în 1931.

Cofetarul german Hans Riegel a creat ursuleții gumate Haribo în 1922, numiți inițial Tanzbären (ursuleți dansatori). Textura lor gumoasă și aromele fructate au făcut din ei unele dintre cele mai căutate dulciuri.

La sfârșitul anilor 1800, George Renninger de la Wunderle Candy Company inventa porumbul dulce, și acesta devenind un favorit al Halloween-ului datorită culorilor sale cu tematică de toamnă.

Deși guma are origini antice (grecii timpurii mestecau rășină), guma de mestecat modernă a fost popularizată de Thomas Adams în anii 1860. Bubblegum a apărut mai târziu, cu Dubble Bubble a lui Walter Diemer în 1928.

Trecerea de la dulciurile făcute în casă la cele produse în masă s-a accelerat după cel de-al Doilea Război Mondial. Legendele urbane despre bomboane otrăvite au prins rădăcini în anii 1960-1970, când mituri precum acele ascunse în mere sau bomboane contaminate au început să circule în mass-media americană, deși nu au fost confirmate cazuri reale. Isteria colectivă a escaladat după incidentul din 1982 cu capsulele Tylenotr otrăvite (în care 7 persoane au murit după ce un necunoscut a contaminat medicamentele cu cianură), întărind teama părinților față de produsele neambalate. Companiile au profitat de acest lucru comercializând bomboane mai mici, ambalate individual, perfecte pentru colindat.

Până în anii 1970, dulciurile de Halloween erau o industrie de milioane de dolari. Branduri precum Nestlé, Mars și Hershey dominau piața, cu ambalaje sezoniere concepute special pentru 31 octombrie.

Astăzi, inovația în domeniul dulciurilor continuă cu tendințe precum opțiunile care țin cont de sănătate (dulciuri organice, cu un conținut redus de zahăr) și tot felul de arome globale (matcha, chili mango și alte influențe internaționale).

În ciuda schimbărilor, un lucru rămâne constant – dragostea omului pentru dulciuri. De la fructele străvechi și miere, la nesfârșitele varietăți de bomboane actuale, pofta noastră de dulciuri nu prea dă semne că ar vrea să dispară.

Surse:

https://www.caramella-athens.gr/en/the-history-of-the-candy/

https://www.thoughtco.com/history-of-candy-and-desserts-1991766

https://en.wikipedia.org/wiki/Chicago_Tylenol_murders

Vă mai recomandăm să citiți și:

Friedrich Froebel, omul care a inventat grădinița

Test de cultură generală. Cine a inventat înghețata?

Test de cultură generală. Cine a inventat berea: bărbații sau femeile?

David Warren, inventatorul cutiei negre