Dinți vechi de 4.000 de ani conțin cele mai vechi dovezi că oamenii mestecau nuci psihoactive

În sud-estul Asiei, mestecatul nucii de Areca (nuca de betel) este o practică veche de mii de ani. Plantele implicate conțin compuși care sporesc vigilența, energia, senzația de euforie și relaxare. Deși obiceiul devine tot mai rar în timpurile moderne, el a fost adânc înrădăcinat în tradițiile sociale și culturale ale regiunii. Mestecatul acestor nuci duce, de regulă, la pătarea dinților în nuanțe de maro-roșiatic până la negru. Ce au descoperit oamenii de știință în dinți vechi de 4.000 de ani?

Totuși, lipsa acestor pete nu înseamnă neapărat că o persoană nu a consumat nuci de betel. Recent, o echipă internațională de cercetători a reușit, printr-o metodă nouă, să detecteze urme de Areca în dinți vechi de 4.000 de ani, mai precis în placa dentară a unor oameni din Epoca Bronzului, din Thailanda.

• O descoperire despre modul în care dinozaurii își creșteau puii schimbă tot ce știam până acum
• Terra Amata, situl arheologic care spune povestea primilor ingineri ai Europei

„Am identificat derivați vegetali în calculul dentar provenind dintr-un mormânt vechi de 4.000 de ani, la Nong Ratchawat, Thailanda. Aceasta este cea mai timpurie dovadă biomoleculară directă a utilizării nucii de betel în sud-estul Asiei”, a declarat dr. Piyawit Moonkham, arheolog la Universitatea din Chiang Mai (Thailanda).

„Am demonstrat că placa dentară poate păstra semnături chimice ale consumului de plante psihoactive timp de milenii, chiar și atunci când nu există nicio urmă arheologică tradițională. Am găsit o modalitate de a face invizibilul vizibil, aducând la lumină comportamente și practici uitate de 4.000 de ani”, a adăugat dr. Shannon Tushingham, coautoare a studiului și curator la California Academy of Sciences (SUA).

Ce arată dinți vechi de 4.000 de ani despre consumul de plante psihoactive?

La situl din Nong Ratchawat, datând din Epoca Bronzului, au fost descoperite din 2003 încoace 156 de morminte. În cadrul acestui studiu, cercetătorii au prelevat 36 de probe de placă dentară de la șase indivizi.

În laborator, oamenii de știință au extras cantități infime de placă și au analizat compușii chimici reziduali. Pentru comparație și calibrare, echipa a preparat și mostre proprii de amestec de betel, reproducând procesul de mestecare în condiții cât mai autentice, cu salivă umană și ingrediente precum nucă de betel uscată, pastă de calcar roz, frunze de betel și uneori scoarță de Senegalia catechu sau tutun.

Rezultatele au arătat că trei dintre probele analizate, toate provenind dintr-un molar al aceluiași individ, cunoscut drept „Mormântul 11”, conțineau urme de arecolină și arecaidină, compuși organici specifici nucii de Areca, dar prezenți și în plante precum cafeaua, ceaiul sau tutunul. Acești compuși au efecte fiziologice marcante asupra organismului uman, sugerând un consum repetat al plantei în urmă cu 4.000 de ani.

O mai bună înțelegere a culturilor antice

Faptul că individul nu avea dinții pătați a ridicat întrebări: poate fi vorba despre metode de consum diferite, obiceiuri de curățare dentară după consum sau procese post-mortem care au afectat conservarea petelor de pe dinți, notează Phys.org.

Deși urmele au fost descoperite doar la un singur individ, nu există dovezi că „Mormântul 11” ar fi avut un statut social special. Totuși, prezența unor mărgele de piatră ar putea oferi indicii despre identitatea și viața persoanei.

Cercetătorii spun că metoda lor le poate fi aplicată și altor morminte din Nong Ratchawat sau din situri similare, pentru a înțelege mai bine obiceiurile culturale și consumul de plante în vechime.

„Analizarea plăcii dentare poate dezvălui comportamente care nu lasă nicio urmă arheologică tradițională și poate revoluționa modul în care înțelegem relațiile din trecut dintre oameni și plante”, a explicat Tushingham.

„Ne dorim să evidențiem contextul cultural al folosirii tradiționale a plantelor, fie ele psihoactive, medicinale sau ceremoniale. Acestea sunt deseori reduse la statutul de ‘droguri’, dar ele reflectă milenii de cunoaștere, spiritualitate și identitate comunitară. Arheologia ne poate ajuta să onorăm această moștenire profundă în dezbaterile contemporane”, a concluzionat Moonkham.

Studiul a fost publicat în Frontiers in Environmental Archaeology.

Vă recomandăm să citiți și:

Test de cultură generală. Ce este călcâiul lui Ahile?

Ziua în care Orientul şi Occidentul s-au despărţit pentru totdeauna din punct de vedere religios

Test de cultură generală. Care este cea mai grea statuie din lume?

Descoperirea Troiei de către Heinrich Schliemann: adevăr și legendă în arheologie