Descoperirea Troiei de către Heinrich Schliemann: adevăr și legendă în arheologie

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

În iulie 1873, Heinrich Schliemann, un om de afaceri german devenit arheolog amator, a făcut o descoperire care a impresionat lumea științifică: ruinele orașului Troia, considerat până atunci un mit literar din Iliada lui Homer. Schliemann a susținut că a găsit „comoara lui Priam” și a declarat cu mândrie că a dovedit existența reală a Troiei. Așa să fi fost?

Heinrich Schliemann (1822–1890) a fost un aventurier, lingvist autodidact și arheolog pasionat, dar și un personaj controversat. Născut într-o familie săracă din Germania, Schliemann și-a început cariera ca negustor, acumulând o avere considerabilă.

• Cercetătorii tocmai au confirmat prima dovadă a dinozaurilor în Antarctica
• Cele mai vechi rămășițe umane din Antarctica au peste 200 de ani și o origine necunoscută

De mic, Schliemann a fost fascinat de poemele lui Homer. Credea cu tărie că Iliada și Odiseea nu erau doar mituri, ci relatări istorice. Astfel, când în 1868 a vizitat Turcia și Grecia, scopul lui nu a fost unul turistic, ci unul de cercetare – era hotărât să caute (și să găsească) Troia, orașul asediat de greci în Războiul troian (care, conform unor istorici, a avut loc în secolul al XII-lea î.Hr., în jurul anului 1184 î.Hr. Potrivit lui Homer, conflictul a izbucnit după răpirea Elenei, regina Spartei, de către Paris, prințul troian, și s-a încheiat cu distrugerea Troiei după un asediu de 10 ani, prin viclenia calului troian.)

Cine a fost Heinrich Schliemann?

Fără educație formală în arheologie, Schliemann a fost privit cu neîncredere de cercetătorii cu acte. Însă perseverența și resursele financiare i-au permis să înceapă săpăturile la Hisarlik (nord-vestul Turciei), un sit sugerat de arheologul Frank Calvert, descoperind în 1871 mai multe straturi ale unui oraș antic. A identificat greșit Troia II (din epoca bronzului, acum datată aproximativ 2600–2250 î.Hr.) drept Troia lui Homer. În realitate, Troia VII (circa 1300–1190 î.Hr.) este acum considerată cel mai probabil candidat pentru orașul asediat.

La 31 mai 1873 (conform jurnalului său, deși unele surse menționează iulie), Schliemann a găsit un tezaur de obiecte de aur, argint și bronz, pe care l-a numit „Comoara lui Priam” (regele Troiei din Iliada). Printre obiecte se numărau diademe de aur (inclusiv faimoasa „Diademă a Elenei”), vase, arme și bijuterii. În total, undeva la peste 8.000 de artefacte.

Schliemann a recuperat comoara din Imperiul Otoman și a donat-o ulterior Berlinului. În al Doilea Război Mondial, sovieticii au confiscat-o, iar astăzi se află la Muzeul Pușkin din Moscova, dar Turcia și Germania încă sunt într-o dispută privind proprietatea acestor bunuri.

Contribuțiile lui Schliemann sunt notabile. A dovedit existența Troiei, deși inițial a identificat greșit stratul arheologic corect. Munca lui a popularizat arheologia, atrăgând atenția publicului asupra descoperirilor antice și inspirând noi cercetări. Arheologi ulteriori, precum Wilhelm Dörpfeld și Carl Blegen, i-au continuat și perfecționat munca, acolo unde a fost cazul corectând și rafinând descoperirile inițiale. Pe de cealaltă parte, moștenirea lui este umbrită de critici majore. Utilizarea dinamitei pentru săpături a dus la distrugerea stratigrafiei sitului, pierzând informații valoroase. De asemenea, a fost acuzat de manipularea artefactelor, reorganizându-le pentru a se potrivi narațiunii homerice. În același timp, jurnalele sale conțin inconsecvențe suspecte, sugerând falsificarea unor detalii.

În concluzie, moștenirea lui Schliemann este o combinație de succes și controversă. Deși a făcut descoperiri importante și a popularizat arheologia, metodele sale distructive și manipularea artefactelor ridică semne de întrebare cu privire la integritatea sa.

După Schliemann, cercetătorii au identificat 9 straturi principale ale Troiei (diferitele niveluri de locuire și dezvoltare ale Troiei, fiecare reprezentând o perioadă distinctă din istoria orașului), dintre care Troia VI-VIIa (epoca bronzului târziu) – cea mai probabilă perioadă a Războiului troian și Troia IX – perioada romană (când orașul era un loc de pelerinaj).

Descoperirea lui Heinrich Schliemann a fost o combinație de geniu, pasiune și controverse. Deși metodele sale sunt criticate, el a pus Troia pe harta istoriei. Astăzi, situl de la Hisarlik rămâne una dintre importantele descoperiri arheologice.

Surse:

https://www.smithsonianmag.com/smart-news/the-many-myths-of-the-man-who-discoveredand-nearly-destroyedtroy-180980102/

https://www.britishmuseum.org/blog/search-lost-city-troy

https://www.britannica.com/biography/Heinrich-Schliemann

Vă mai recomandăm să citiți și:

Descoperiri arheologice „excepționale” și „unice pentru România”, anunțate de Muzeul Național de Istorie

Cărei civilizații a aparținut un templu antic descoperit de arheologi pe un vârf de deal în Bolivia?

O descoperire arheologică autentică: Astronomii au găsit „dinozaurii Universului”

Teoria migrației din Paleolitic, sub semnul întrebării. Ce au descoperit acum arheologii?