Cel mai vechi monument mayaș cunoscut, vechi de aproximativ 3.000 de ani, a fost conceput după o hartă a cosmosului, arată noi cercetări de teren.
Studiul detaliat al sitului Aguada Fénix a dezvăluit că monumentul este mult mai mare decât se credea inițial, având forma unei cruci cu axe de 9 și 7,5 kilometri, și că a fost proiectat ca o „cosmogramă”, adică o reprezentare arhitecturală a Universului.
Ceea ce îl face cu atât mai remarcabil este faptul că nu există urme ale unei ierarhii sociale: nu s-au descoperit reședințe nobiliare, nici sculpturi care să înfățișeze conducători. Acest lucru sugerează că o societate egalitară a fost capabilă să ridice structuri monumentale fără a apela la forță sau la un sistem de dominație condus de un rege.
Situl a fost descoperit prin imagini LIDAR în statul mexican Tabasco, aproape de Golful Mexic. Inițial, părea cel mai mare sit mayaș identificat vreodată, chiar și după o estimare modestă de 1,4 kilometri lungime. Spre deosebire de alte ruine mezoamericane ascunse în junglă, Aguada Fénix se află sub o zonă locuită, scrie Science Alert.
Echipa condusă de Takeshi Inomata, de la Universitatea din Arizona (SUA), a continuat cercetările prin noi măsurători LIDAR, lucrări de teren și săpături. Rezultatele arată că Aguada Fénix este mult mai extins și complex, atât ca structură, cât și ca semnificație culturală, fiind construit între anii 1050 și 700 î.Hr, ceea ce îl face cel mai vechi monument mayaș cunoscut până acum.
Potrivit cercetătorilor, monumentul are o formă de cruce compusă din axe lungi care converg într-un centru ridicat artificial. În acest punct central se află două gropi în formă de cruce, una în interiorul celeilalte. Fiecare axă este alcătuită dintr-un coridor săpat în pământ și drumuri ridicate pe margini, cea mai lungă întinzându-se pe 6,3 kilometri. Se presupune că aceste coridoare erau folosite pentru procesiuni ritualice către și dinspre centrul ceremonial.
În zona de vest, unde structura traversează Laguna Naranjito, constructorii au început un sistem de canale, probabil cu semnificație ritualică legată de apă. Totuși, acestea au rămas neterminate, semn că existau limite în abilitățile și organizarea comunității.
Cele mai fascinante descoperiri provin din centrul platoului principal. În mijlocul gropilor în formă de cruce au fost găsiți pigmenți depuși în ordine direcțională: azurit albastru la nord, malachit verde la est și ocru galben la sud. Este cea mai veche dovadă a simbolismului cromatic direcțional mezoamerican, concept care asociază punctele cardinale cu culori și elemente, ulterior preluat de cosmogramele mayașe.
Arheologii au mai descoperit ofrande: scoici marine, jad și pietre verzi sculptate în forme de crocodili, păsări și chiar o femeie care naște, toate aranjate în forma crucii, simbolizând legătura dintre apă, pământ și cer.
Deși construcția a rămas incompletă, monumentul impresionează prin amploare: doar platoul principal a necesitat aproximativ 10,8 milioane de zile-muncă, iar canalele și barajul încă 255.000.
Cercetătorii cred că ideea de a construi o reprezentare materială a Universului a fost suficientă pentru a mobiliza masele, fără a recurge la constrângere.
„Avem tendința să credem că marile realizări ale trecutului au fost posibile doar datorită regilor și puterii lor. Dar datele arată contrariul: nu e nevoie de inegalitate socială pentru a face lucruri mărețe”, spune Inomata.
Studiul a fost publicat în revista Science Advances.
„Mumii de dinozauri” excepțional de bine conservate dezvăluie primele copite de reptilă cunoscute
Arheologii au scos la lumină un sit ceremonial vechi de 5.500 de ani în Iordania
Ce au găsit arheologii într-o vază egipteană rară, dedicată „Marelui Rege” Xerxes
Calendarul mayaș avea o metodă precisă de a prezice eclipsele