Ca niște „copii cosmici”, galaxiile din Universul timpuriu erau mult mai haotice și instabile, arată un nou studiu.
Folosind Telescopul Spațial James Webb (JWST), cercetătorii au observat peste 250 de galaxii formate la începuturile Universului, analizând mișcarea gazelor intergalactice din perioada în care Cosmosul avea între 800 de milioane și 1,5 miliarde de ani, o epocă în care „Universul creștea”, raportat la vârsta actuală de 13,8 miliarde de ani.
Rezultatele arată că galaxiile din Universul timpuriu erau mult mai haotice. „Majoritatea galaxiilor se aflau într-o fază agitată a evoluției lor”, a explicat autoarea principală, Lola Danhaive, doctorandă la Institutul Kavli pentru Cosmologie din Cambridge.
Studiul a fost publicat în Monthly Notices of the Royal Astronomical Society.
Spre deosebire de studiile anterioare, echipa a vizat galaxii mai puțin masive și a descoperit o „cinematică dezordonată”, semn că acestea nu erau discuri stabile care să se rotească ordonat, precum Calea Lactee. Turbulența era mult mai intensă decât se credea, deoarece studiile vechi se concentrau pe galaxii mari și bine structurate, mai ușor de observat.
„Această turbulență este provocată de cantități uriașe de gaz care alimentează formarea stelelor și generează instabilități gravitaționale”, a spus Danhaive. Cercetătorii au urmărit cum aceste galaxii haotice s-au transformat treptat în structuri ordonate, oferind o imagine fără precedent asupra maturizării lor cosmice.
La început, galaxiile treceau printr-o fază de „asamblare turbulentă”, cu explozii puternice de formare stelară și volume mari de gaz care perturbau mișcările regulate din discuri. În timp, pe măsură ce își acumulau masa, deveneau mai stabile. Galaxii precum Calea Lactee s-au format mult mai târziu, în ultimele câteva miliarde de ani, când rezervele de gaz liber s-au redus, permițând o evoluție mai calmă, scrie LiveScience.
JWST a făcut posibilă această cercetare datorită capacității sale de a observa în infraroșu regiuni extrem de îndepărtate, departe de lumina Pământului și a Lunii. Telescopul descoperă frecvent cele mai vechi galaxii cunoscute, oferind informații esențiale despre formarea lor timpurie.
Danhaive a adăugat că, prin combinarea observațiilor JWST cu simulări computerizate, oamenii de știință pot înțelege mai bine episoadele „explozive” de formare stelară și rolul gazului în structura galaxiilor. În continuare, echipa intenționează să studieze fluxurile de gaz din interiorul galaxiilor (cum se îmbogățește chimic materialul care intră și iese) pentru a înțelege de ce unele galaxii se rotesc mai rapid decât altele.
„JWST abia începe să ne arate complexitatea formării galaxiilor timpurii”, a concluzionat Danhaive.
Cercetătorii au rezolvat misterul unui crater vechi de peste de 40 de milioane de ani
Diamantele aflate la 470 km adâncime dezvăluie chimia ascunsă a Pământului
Astronomii au urmărit o nebuloasă planetară de-a lungul a 130 de ani de evoluție