ADN-ul de lup se ascunde în majoritatea câinilor, au descoperit oamenii de știință

O analiză genetică amplă a dezvăluit că majoritatea câinilor moderni poartă încă o urmă moștenită de la lupi.

Noile descoperiri ale oamenilor de știință de la Muzeul American de Istorie Naturală și Muzeul Național de Istorie Naturală Smithsonian arată că majoritatea câinilor vii de astăzi păstrează cantități mici, dar măsurabile, de ascendență lupină care s-a dezvoltat după domesticire.

• Cel mai bătrân strămoș al rechinilor înota în apele Australiei pe vremea dinozaurilor
• O ciupercă de la Cernobîl pare să fi dezvoltat o abilitate incredibilă

Aceste gene persistente par să fi influențat caracteristici precum dimensiunea corpului, abilitățile olfactive și anumite aspecte ale comportamentului.

Cercetarea, publicată în Proceedings of the National Academy of Sciences, indică faptul că acest flux subtil de gene ar putea ajuta câinii să aibă succes în multe medii umane diferite. Echipa raportează că ascendența lupină post-domesticire apare într-o gamă largă de rase, de la Ciobănescul Shiloh până la micul Chihuahua.

Câinii își trag originile dintr-o populație dispărută de lupi cenușii care au evoluat alături de oameni în timpul Pleistocenului târziu, acum aproximativ 20.000 de ani. Deși lupii și câinii încă împart teritorii și sunt capabili să producă pui fertili, hibridizarea reală între ei este neobișnuită, scrie Sciencedaily.

Legături mai profunde decât se credea

„Înainte de acest studiu, știința de vârf părea să sugereze că, pentru ca un câine să fie un câine, nu poate exista prea mult ADN de lup prezent, dacă există deloc”, a spus Audrey Lin, autorul principal al studiului.

„Dar am descoperit că, dacă te uiți foarte atent în genomurile câinilor moderni, lupul este acolo. Acest lucru sugerează că genomurile câinilor pot tolera ADN de lup până la un nivel necunoscut și pot rămâne totuși câinii pe care îi știm și îi iubim.”

Echipa de cercetare a examinat peste 2.700 de genomuri, incluzând lupi, câini de rasă și alte exemplare din Pleistocenul târziu până în prezent.

Analiza lor a arătat că aproape două treimi din câinii de rasă păstrează ascendență lupină în genomul lor, provenind din evenimente de hibridizare care au avut loc în urmă cu aproximativ 1.000 de generații. Fiecare genom de câine studiat a arătat, de asemenea, ascendență lupină detectabilă.

Influența lupului asupra trăsăturilor de personalitate

Rasele cu cel mai mare nivel de ascendență lupină au fost cele intenționat încrucișate (Ciobănescul Cehoslovac și Câinele-Lup Saarloos). Printre rasele tipice de câini, Marele Anglon-Francez a avut cel mai puternic semnal, urmat de Ciobănescul Shiloh. Chiar și Chihuahua a prezentat aproximativ 0,2% ascendență lupină.

În plus, rasele cu niveluri scăzute de ADN de lup au fost adesea etichetate ca fiind „prietenoase”, „ușor de dresat” și „afectuoase”. Rasele cu ascendență lupină mai mare au fost descrise mai des ca fiind „suspicioase față de străini”, „independente”, „demne”, „alerte”, „loiale” și „teritoriale”.

Deși cercetătorii subliniază că aceste etichete reflectă observațiile umane, descoperirile deschid noi direcții pentru cercetările comportamentale viitoare.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Lupii revin în Europa: Un hibrid lup-câine, descoperit pentru prima dată în Grecia

Câinii pot fi „dependenți” de jucării

Somnul animalelor de companie: Cât dorm câinii și pisicile și ce spune asta despre sănătatea lor

Unii câini ar putea detecta mirosul bolii Parkinson