Funicularul, ingineria care face accesibile pantele imposibile

La 4 septembrie 2025, funicularul istoric Elevador da Glória, care leagă piața Restauradores de cartierul Bairro Alto din Lisabona, a devenit scena unei tragedii. În timpul unei curse, s-a rupt cablul care sincroniza cele două vagoane, iar sistemele de frânare, atât pneumatice, cât și manual, nu au mai funcționat, ceea ce a făcut ca unul dintre vagoane să deraieze și să se lovească violent de un zid, provocând 16 decese și peste 20 de răniți, printre ei turiști de diverse naționalități. Cercetările inițiale au pus accentul pe deficiențele sistemului de siguranță redundante și pe importanța implementării unor mecanisme suplimentare de protecție înainte de repunerea în funcțiune.

Acest eveniment tragic nu face decât să aducă în prim-plan importanța și complexitatea tehnică a funicularelor, invenții care, de secole, reușesc să transforme peisajele urbane și montane, combinând utilitatea practică cu spectacolul vizual.

• „Olympia” lui Édouard Manet: de la acuzații de imoralitate și plagiat la redefinirea nudului în pictura…
• Puțini îi știu numele, dar invenția ei a schimbat viața a milioane de femei. Josephine Cochrane…

De la primele versiuni rudimentare, acționate cu scripeți și contragreutăți, până la modelele moderne, cu cabluri de oțel și sisteme computerizate, funicularele pot fi considerate simboluri ale ingeniozității umane și ale modului în care omul a învins gravitația, cucerind versanți dificil de străbătut.

Cum funcționează un funicular

La prima vedere, funicularul seamănă cu o linie de tren miniatural pe o pantă abruptă. În realitate, principiul este mult mai ingenios: două vagoane se deplasează simultan pe șine paralele, legate printr-un cablu puternic. Când unul urcă, celălalt coboară, echilibrând sistemul prin contragreutăți.

În primele modele, energia era furnizată de apa care umplea un rezervor aflat sub vagonul aflat sus; diferența de greutate îl împingea să coboare, trăgând astfel celălalt vagon în sus. Astăzi, motoarele electrice și frânele magnetice au crescut siguranța și eficiența, păstrând însă principiul de bază: mișcarea simultană a celor două vagoane economisește energie și optimizează funcționarea.

De la minele de cărbune la orașele modern

Primele funiculare au apărut în secolele XVI–XVII, în minele de cărbune și metale, pentru transportul minereului pe terenuri puternic înclinate. În secolul XIX, odată cu dezvoltarea orașelor industriale și a turismului montan, aceste sisteme au fost adaptate pentru transportul de persoane. Un exemplu celebru este funicularul din Lyon, inaugurat în 1862, care a legat cartierul Croix-Rousse de restul orașului. În Elveția și Austria, funicularele au devenit porți de acces către peisaje alpine spectaculoase. În România, funicularele au apărut inițial în contexte industriale, fiind folosite pentru transportul materialelor pe trasee cu diferențe mari de nivel, iar ulterior au fost adaptate și pentru scopuri turistice, inclusiv în stațiunile de pe Valea Prahovei.

În orașe precum Lisabona, ascensoarele și funicularele au devenit elemente de identitate culturală, integrându-se în farmecul străzilor în pantă și în peisajul urban. La Valparaíso, în Chile, vechile funiculare din lemn, unele având peste un secol, sunt protejate ca patrimoniu mondial UNESCO. În metropole moderne, cum este Pittsburgh, SUA, funicularele conectează cartierele situate pe dealuri de centrul orașului, reducând timpul de deplasare și evitând traficul rutier. Această dublă identitate, utilitară și turistică, face ca funicularul să fie perceput nu doar ca infrastructură, ci și ca atracție vizuală.

De asemenea, competiția pentru funiculare mai spectaculoase a dus la realizări impresionante. Funicularul Gelmerbahn din Elveția, de exemplu, are una dintre cele mai abrupte pante din lume, 106%, oferind o experiență vizuală și senzorială extremă. În Ucraina, funicularul din Kiev servește mii de navetiști zilnic, dar a devenit și un reper cultural al orașului. În toate cazurile, funcționalitatea se îmbină cu spectacolul: panorame montane, mări de acoperișuri sau întinderi de coastă se dezvăluie gradual pe măsură ce vagoanele urcă și coboară, creând o legătură între tehnologie și peisaj.

Deși costurile de întreținere și modernizare, concurența cu alte forme de transport urban și problemele de siguranță au dus la închiderea sau demolarea multor funiculare istorice în secolul XX, în ultimii ani, însă, acestea au fost redescoperite ca soluții prietenoase cu mediul, făcându-le atractive pentru orașele care caută alternative la transportul rutier tradițional. Iar unele orașe explorează chiar soluții hibride, combinând funicularele cu trenuri ușoare sau ascensoare urbane.

Funicularul continuă să fie un mijloc practic și familiar, dar și o prezență discretă în peisaj. Deși călătoria este scurtă, ea oferă o perspectivă diferită asupra orașului sau munților, iar mecanismele care o fac posibilă rămân un exemplu de simplitate și eficiență.

Surse:

https://www.theguardian.com/world/2025/sep/06/lisbon-funicular-cable-disconnected-before-deadly-crash-report-finds

https://ridetheincline.com/what-is-a-funicular-railway/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Ismail al-Jazari, inventatorul musulman care a pus bazele ingineriei moderne. Roboți medievali și alte invenții din secolul al XII-lea

Primele experimente de geoinginerie în aer liber, lansate de Marea Britanie. Care este scopul?

Inginerii au construit un robot care îți aruncă gumă de mestecat în gură

Inginerii MIT au creat un adeziv care previne infecțiile