De ce adolescenții au comportamente riscante? În SUA, riscul de deces prin accidente este mai mare în rândul adolescenților decât al copiilor mai mici. De obicei, acest lucru este pus pe seama unei atracții crescute pentru pericol în jurul pubertății. Totuși, un nou studiu asupra cimpanzeilor sugerează o explicație diferită: nu dorința de risc crește, ci oportunitățile de a și-l asuma, pe fondul unei supravegheri mai reduse.
Cercetarea s-a concentrat pe locomoția cimpanzeilor, rude apropiate ale oamenilor. Studierea riscurilor fizice la oameni este problematică din motive etice, însă cimpanzeii, care se deplasează frecvent prin copaci la înălțimi mari, oferă un model natural.
Pe lângă cățărat și legănat sigur, aceștia sar peste goluri sau se lasă să cadă pe alte ramuri ori la sol, comportamente care pot duce la accidente grave. Observațiile din sălbăticie arată că astfel de căderi sunt o cauză importantă de răniri și moarte.
Studiul a analizat peste 100 de cimpanzei sălbatici cu vârste cuprinse între 2 și 65 de ani, din Parcul Național Kibale, Uganda. Rezultatele au arătat că cele mai riscante comportamente apar în copilăria târzie, între 2 și 5 ani. Frecvența săriturilor și căderilor scade constant odată cu vârsta. În comparație cu adulții, copiii mai mari erau de trei ori mai predispuși la riscuri, juvenilii de 2,5 ori, iar adolescenții de două ori. Astfel, adolescența nu reprezintă un vârf al asumării riscurilor, ci o etapă într-un declin gradual. De asemenea, nu au fost observate diferențe semnificative între masculi și femele, notează ScienceAlert.
:format(webp):quality(80)/https://www.descopera.ro/wp-content/uploads/2026/01/adolescentii-au-comportamente-riscante_Murray-et-al_iScience-2026_descopera-2.jpg)
Aceste concluzii sunt susținute și de experimente de laborator, unde cimpanzeii aleg între opțiuni sigure și riscante pentru hrană. Pe măsură ce îmbătrânesc, preferă tot mai des varianta sigură, un tipar întâlnit și la oameni.
De ce adolescenții au comportamente riscante? Diferența majoră dintre cimpanzei și oameni pare să fie supravegherea. După vârsta de doi ani, puii de cimpanzeu nu mai sunt controlați îndeaproape de mame. În schimb, copiii umani sunt atent monitorizați de către părinți și alți îngrijitori, iar restricțiile se relaxează treptat abia în adolescență. Cercetătorii sugerează că dacă supravegherea ar fi mai redusă, copiii mai mici ar putea manifesta comportamente riscante mai devreme.
Studiul arată că asumarea riscurilor este influențată nu doar de biologie, ci și de contextul social. Un anumit nivel de risc în joacă poate fi benefic, ajutându-i pe copii să-și dezvolte abilitățile motorii și rezistența fizică într-o etapă a vieții când corpul este mai adaptabil.
Studiul a fost publicat în revista iScience.
Mai puțin e mai bine. Ce putem elimina din rutina zilnică, chiar de anul acesta
De ce igiena devine motiv de dispută într-un cuplu?
Cum ne-ar putea ajuta Inteligența Artificială în lupta cu șomajul?
De ce creierul uman se maturizează mai lent decât cel al rudelor sale primate?