Un impact antic colosal ar fi putut remodela Luna mult mai profund decât au realizat cercetătorii până acum.
Prin analizarea unor roci selenare rare, aduse de misiunea chineză Chang’e-6 din cel mai mare crater al Lunii, cercetătorii au descoperit amprente chimice neobișnuite care indică o căldură extremă și o pierdere de materie cauzate de un impact gigant.
Coliziunea a eliminat, cel mai probabil, elementele volatile, a remodelat activitatea vulcanică și a lăsat o semnătură chimică durabilă adânc sub suprafață, scrie Sciencedaily.
Încă de la formarea Lunii, impacturile de asteroizi au jucat rolul principal în modelarea suprafeței sale. Aceste coliziuni au săpat cratere și bazine vaste, alterând peisajul și chimia satelitului nostru. Ceea ce oamenii de știință nu au înțeles pe deplin este cât de adânc au afectat aceste impacturi enorme interiorul Lunii.
Pentru a explora această întrebare, o echipă condusă de prof. Hengci Tian de la Institutul de Geologie și Geofizică al Academiei Chineze de Științe (IGGCAS) a analizat mostre de bazalt selenar returnate de Chang’e-6 (CE6). Aceste roci provin din Bazinul Polul Sud-Aitken (SPA), cel mai mare și mai vechi bazin de impact cunoscut de pe Lună.
Mostrele au ieșit imediat în evidență deoarece compoziția lor izotopică de potasiu era „mai grea” decât a oricăror bazalte selenare colectate anterior de misiunile Apollo sau găsite în meteoriții selenari.
Potasiul este considerat un element moderat volatil, ceea ce înseamnă că se poate evapora parțial sub influența căldurii extreme.
În timpul unui impact masiv, temperaturile cresc vertiginos, permițând potasiului să se vaporizeze și izotopilor săi să se separe. Acest proces lasă în urmă o înregistrare chimică ce poate dezvălui intensitatea impactului și modul în care coliziunea a schimbat materialele din scoarța și mantaua selenară.
Rezultatele, publicate în Proceedings of the National Academy of Sciences, leagă semnătura neobișnuită a potasiului direct de impactul colosal care a creat Bazinul SPA.
Folosind tehnici de înaltă precizie, echipa a măsurat izotopii de potasiu în patru fragmente de bazalt. Toate mostrele CE6 au prezentat valori ridicate de potasiu, cu o medie semnificativ mai mare decât valorile măsurate în bazaltele misiunilor Apollo, care sunt considerate reprezentative pentru mantaua selenară.
Cercetătorii au analizat și eliminat alte explicații posibile, cum ar fi expunerea pe termen lung la razele cosmice sau contaminarea de la meteoriți, concluzionând că schimbarea chimică a fost cauzată de evenimentul de impact.
Analiza indică o pierdere la scară largă a elementelor volatile în timpul formării bazinului SPA, în special prin evaporarea potasiului. Această epuizare ar fi putut reduce producția de magmă pe partea ascunsă a Lunii, ajutând la explicarea motivului pentru care activitatea vulcanică a fost mult mai extinsă pe partea vizibilă decât pe cea ascunsă.
Simulările computerizate au susținut această interpretare, arătând că impactul nu doar că a săpat adânc în scoarță și manta, dar a eliberat și suficientă căldură pentru a genera convecție în interiorul Lunii.
Aceste descoperiri demonstrează că impactul care a format Bazinul Polul Sud-Aitken a alterat profund Luna, adânc sub suprafața sa. Mai mult, studiul subliniază modul în care impacturile masive pot modela chimia internă și evoluția planetelor stâncoase și a lunilor din întregul sistem solar.
O misiune chineză a descoperit ceva neașteptat pe Lună
Premieră istorică: China a adus pe Pământ primele mostre de pe fața nevăzută a Lunii