Cât de adevărată este expresia că „frigul ți-a intrat în oase”?

Este posibil ca frigul „să-ți intre în oase”? Încă este iarnă, iar frigul își face bine simțită prezența. Unii îl înfruntă cu o plimbare energizantă în aer liber, alții preferă să se retragă sub o pătură groasă, cu o cană de ceai fierbinte în mână.

Există un lucru comun când temperaturile scad: ne place să vorbim despre cât de frig ne este. Expresii precum „mi-a intrat frigul în oase” sunt aproape o formulă de salut în sezonul rece. Dar este posibil ca frigul „să-ți intre în oase”?

• Ce este ura și de ce apare?
• De ce ne gândim obsesiv la aceleași lucruri noaptea

În Marea Britanie, umiditatea relativ ridicată chiar și la temperaturi scăzute face ca aerul cald din jurul corpului să fie îndepărtat rapid. În plus, umezeala pătrunde în haine, iar apa conduce căldura mult mai eficient decât aerul, de aproape 70 de ori mai rapid, ceea ce accelerează pierderea de căldură.

Corpul funcționează optim la aproximativ 37°C, însă extremitățile pot fi cu până la 6°C mai reci. Temperatura corporală variază și în funcție de sex, vârstă și stare de sănătate. Persoanele în vârstă resimt mai intens frigul, iar femeile sunt, în general, mai sensibile la temperaturi scăzute decât bărbații, explică Adam Taylor, profesor de anatomie la Lancaster University (Anglia).

Este posibil ca frigul „să-ți intre în oase”?

Oasele nu „simt” frigul în același mod ca pielea, deoarece nu au aceiași receptori sensibili la temperatură. De altfel, oasele mari sunt protejate de straturi de mușchi, țesut conjunctiv și piele, astfel că detectarea temperaturii nu este esențială pentru ele.

Totuși, asta nu înseamnă că frigul nu le afectează. Oasele pot percepe schimbările de temperatură, în special răcirea, prin intermediul nervilor din periost, stratul exterior care le învelește. Acesta conține o rețea densă de neuroni, asemănătoare unei plase, capabilă să detecteze deformări sau leziuni ale osului.

Expunerea pe termen scurt la frig nu este problematică pentru oase, dar expunerea prelungită, timp de mai multe săptămâni, poate duce la scurtare, la reducerea grosimii și la scăderea densității minerale osoase, notează ScienceAlert.

Alte țesuturi musculo-scheletice sunt și mai sensibile la variațiile de temperatură și presiune. Lichidul sinovial, care lubrifiază articulațiile, devine mai vâscos când scad temperaturile, ceea ce face mișcarea mai dificilă și mai inconfortabilă, mai ales la persoanele cu afecțiuni precum artrita reumatoidă sau osteoartrita.

Frigul determină și contractarea țesuturilor, ceea ce le face mai rigide. Tendoanele, care leagă mușchii de oase, și ligamentele, care unesc oasele între ele la nivelul articulațiilor, devin mai puțin elastice. În consecință, mușchii trebuie să depună mai mult efort pentru a produce mișcare, iar amplitudinea acesteia scade. Umiditatea ridicată, frecventă în Marea Britanie, accentuează aceste efecte.

Cum ne putem proteja mai bine de frig?

În paralel, fluxul sanguin către extremități se reduce. Este un mecanism de protecție care menține temperatura organelor vitale aproape de 37°C. Însă scăderea circulației contribuie la rigidizarea țesuturilor.

Toate aceste modificări cresc presiunea mecanică asupra receptorilor din oase și din țesuturile înconjurătoare, activând receptorii durerii. Senzația rezultată poate fi percepută ca „frig în oase”.

Și creierul are un rol. În Marea Britanie, frigul și umezeala sunt adesea însoțite de cer gri. Londra are, în medie, doar 3,4 ore de soare pe zi în decembrie, în timp ce statul american Colorado ajunge la aproximativ opt ore.

Lunile întunecate de iarnă din emisfera nordică reduc expunerea la soare și, implicit, sinteza vitaminei D. Deficitul acesteia este asociat cu probleme osoase precum rahitismul (la copii) și osteomalacia (la adulți), dar influențează și percepția frigului.

Cercetările arată că persoanele cu niveluri scăzute de vitamină D sunt mai sensibile la durere, în special la cea musculo-scheletică. În plus, vitamina D este legată și de simptomele de anxietate și depresie, afecțiuni care pot modifica toleranța la temperatură.

Lumina solară încălzește natural pielea prin radiație și lumină vizibilă. De aceea, un frig uscat și însorit este resimțit diferit față de unul umed și cenușiu.

Vestea bună este că un aport caloric ușor crescut poate ajuta organismul să-i facă față frigului. Îmbrăcarea în mai multe straturi și mișcarea constantă contribuie la generarea și menținerea căldurii aproape de corp.

Vă recomandăm să citiți și:

De ce oamenii sunt mai dispuși să ajute atunci când se află în medii sărace?

Măștile cu LED pentru îngrijirea pielii funcționează sau nu?

De ce apare durerea de spate după mișcări banale și cum poate fi prevenită

Încălzirea corectă înainte de sport. De ce este important tipul de stretching?