Geniul din umbră: Cine a fost Mileva Marić, femeia care a gândit alături de Einstein?

Istoria științei este adesea spusă ca o succesiune de revelații solitare, însă în ultimele decenii cercetările de arhivă și publicarea corespondenței private ne-au forțat să privim mai atent unul dintre cele mai puternice mituri ale secolului XX: acela al geniului izolat, Albert Einstein. În centrul acestei reexaminări se află Mileva Marić, prima sa soție și singura femeie care i-a fost colegă la Facultatea de Matematică și Fizică a Politehnicii din Zürich. Mai mult decât o parteneră de viață, Mileva a fost o minte strălucită care a lucrat într-un mediu academic ce tolera prezența femeilor, dar le refuza sistematic vizibilitatea și autoritatea, chiar în anii care aveau să culmineze cu decisivul 1905, celebrul Annus Mirabilis al lui Einstein, când au fost publicate lucrările sale fundamentale despre efectul fotoelectric, mișcarea browniană, relativitatea restrânsă și echivalența masă-energie (E = mc²).

Relația lor intelectuală a început în laboratoarele universității și a fost, cel puțin în primii ani, una de intens schimb de idei. Scrisorile dintre cei doi, publicate integral abia la sfârșitul secolului XX, dezvăluie o apropiere creativă în care expresia „munca noastră” apare frecvent. În timp ce Einstein poseda o intuiție fizică remarcabilă, Mileva stăpânea rigoarea matematică necesară pentru a traduce concepte abstracte în structuri formale coerente.

• Mormintele de vânători-culegători arată cum erau organizate familiile din Epoca de Piatră
• Ziua în care României i s-a recunoscut independenţa, dar a pierdut încă o dată o parte…

Documentele universitare susțin această imagine: la cursurile de fizică teoretică, Mileva a obținut adesea note mai mari decât Albert, deși parcursul ei academic a fost frânt ulterior de eșecul la examenul final, survenit pe fondul unei sarcini dificile și a presiunilor personale. Istorici precum Radmila Milentijević subliniază că Mileva nu a fost doar un corector de texte, ci un interlocutor activ în faza de formare a ideilor care aveau să ducă la dezvoltarea teoriei efectului fotoelectric – demonstrația că lumina se comportă și ca un flux de particule capabile să smulgă electroni din materie – și a relativității restrânse, care a arătat că timpul și spațiul nu sunt absolute, ci dependente de mișcarea observatorului. Toate acestea s-au petrecut într-o epocă în care simpla apariție a numelui unei femei pe o lucrare științifică ar fi fost suficientă pentru a-i submina credibilitatea.

Marginalizarea Milevei Marić a fost produsul direct al contextului social în care a trăit: o lume universitară care le permitea femeilor să studieze, dar le excludea din rețelele de putere, recunoaștere și autoritate. Aceste presiuni s-au combinat cu sacrificii personale dure, între care nașterea, în 1902, a fiicei sale Lieserl – copilul ei cu Albert Einstein – a cărei soartă rămâne neclară în documentele istorice și care i-a complicat și mai mult poziția într-un mediu deja ostil.

Chiar dacă numele Milevei nu apare pe paginile revistei Annalen der Physik, publicația germană în care Einstein și-a tipărit lucrările decisive din 1905, gestul lui Einstein de a-i ceda integral suma Premiului Nobel în 1921 – cele 121.572 coroane suedeze, reprezentând întreaga valoare în bani a premiului, conform unei clauze stipulate în actele lor de divorț – este privit de mulți istorici ca o recunoaștere târzie a rolului ei în perioada sa de formare intelectuală. Nu a fost un simplu gest sentimental, ci un transfer care sugerează cât de mult a contat Mileva în anii în care ideile lui Einstein prindeau contur.

În ultimele decenii, felul în care este privită Mileva Marić s-a nuanțat considerabil. Dezbaterea nu mai oscilează între extreme (nici glorificarea ei ca „autoare ascunsă” a relativității, nici reducerea la statutul de simplă soție), ci încearcă să reconstruiască, pe baza documentelor disponibile, natura reală a colaborării dintre doi tineri matematicieni și fizicieni aflați la început de drum. Mileva nu a fost un geniu invizibil care să-l fi înlocuit pe Einstein, dar nici o figură secundară fără influență: a fost o parteneră intelectuală implicată în discuții, calcule și formarea ideilor în perioada decisivă 1902–1905. Iar ignorarea ei timp de decenii spune mai puțin despre capacitatea ei și mai mult despre felul în care instituțiile academice ale trecutului preferau să celebreze un geniu solitar, în loc să recunoască munca colectivă și vocile feminine din jurul lui.

Scurtă biografie

Mileva Marić (1875–1948) a fost matematiciană și fiziciană sârbă, născută la Titel (astăzi în Serbia). A studiat la Politehnica din Zürich, fiind a cincea femeie admisă vreodată în programul de matematică și fizică al acestei prestigioase instituții. L-a cunoscut pe Albert Einstein în timpul studiilor; s-au căsătorit în 1903 și au divorțat în 1919. Relația lor intelectuală timpurie este documentată prin corespondență, dar măsura exactă a contribuțiilor ei la lucrările lui Einstein din 1905 rămâne subiect de dezbatere între istorici. După divorț, Mileva s-a retras din viața științifică și s-a dedicat creșterii fiilor săi. Redescoperirea scrisorilor dintre ea și Einstein, în ultimele decenii, a readus-o în atenția istoriei științei ca figură esențială pentru înțelegerea contextului în care s-a născut relativitatea.

Surse:

https://www.scientificamerican.com/blog/guest-blog/the-forgotten-life-of-einsteins-first-wife/

https://www.goodreads.com/book/show/24976877-mileva-mari-einstein

https://www.britannica.com/biography/Mileva-Maric-Einstein

Vă mai recomandăm să citiți și:

Titanul matematicii de care cel mai probabil nu ai auzit niciodată. Alexander Grothendieck, geniul legendar

Podurile Einstein-Rosen nu sunt găuri de vierme, ci altceva mult mai straniu

O predicție făcută de Albert Einstein în urmă cu un secol tocmai a fost confirmată

Albert Einstein a avut dreptate: Timpul se scurge mai repede pe planeta Marte!