În anii 1990, NASA a trimis câteva mii de meduze în spațiu. Ce s-a întâmplat cu acestea?

În anii 1990, NASA a trimis meduze în spațiu. Meduzele nu sunt animale la care te-ai aștepta să ajungă în spațiu. Totuși, în anii ’90, câteva mii de meduze au fost trimise pe orbită la bordul laboratorului Spacelab al Agenției Spațiale Europene (ESA), pentru a observa cum reacționează la microgravitație.

În mod obișnuit, animalele sunt trimise către Stația Spațială Internațională pentru a studia efectele microgravitației asupra organismului uman, motiv pentru care cercetările se concentrează adesea pe șoareci și șobolani.

• Experiment în Atlantic: O soluție chimică eliberată în apă pentru captarea carbonului din oceane
• Este adevărat că atunci când smulgem un fir de păr alb cresc înapoi mai multe?

„Deoarece mediul spațial influențează mai multe sisteme biologice interconectate, incluzând oasele, mușchii, inima, circulația și sistemul imunitar, uneori este mai util să fie studiat întregul organism. Rozătoarele, având o dezvoltare rapidă și o viață scurtă, permit observarea efectelor într-un timp mai redus”, explică NASA.

Motivul pentru care NASA a trimis meduze în spațiu

Totuși, și alte specii au fost trimise în spațiu. De exemplu, salamandrele japoneze cu burta de foc au fost alese pentru capacitatea lor de a trece rapid prin schimbări fiziologice, facilitând studierea microgravitației.

„Speciile sunt selectate în funcție de capacitatea de a parcurge etape de dezvoltare într-un timp scurt. Salamandrele japoneze cu burta de foc, de exemplu, au fost alese deoarece sistemul lor vestibular se dezvoltă aproape complet pe durata unei misiuni”, arată un raport NASA din 1995.

NASA a trimis meduze în spațiu din aceleași motive, dar și pentru că au organe sensibile la gravitație, numite statolite. Acestea le fac ideale pentru studierea modului în care organismele percep gravitația. Cercetătorii au vrut să afle și dacă forma lor de polip se dezvoltă normal în spațiu.

Ce rezultate a produs experimentul realizat?

Experimentul „Jellyfish-in-Space” a implicat 2.478 de polipi ai speciei Aurelia aurita (meduza de apă rece), duși la Centrul Spațial Kennedy și trimiși pe orbită, unde au fost ținuți într-un incubator controlat. În paralel, un grup identic a fost menținut pe Pământ în aceleași condiții, minus lipsa gravitației.

Rezultatele au arătat că meduzele s-au dezvoltat, în mare, normal. „Cele crescute în spațiu erau foarte asemănătoare cu cele de pe Pământ”, arată studiul, fără diferențe majore în dezvoltare.

Totuși, au apărut unele probleme. „Anomalii ale mișcărilor au fost observate mai frecvent la meduzele dezvoltate în spațiu (18,3%) față de cele de pe Pământ (2,9%)”, explică cercetătorii, sugerând posibile afectări ale sistemului de percepție a gravitației sau ale celui neuromuscular.

În plus, masculii au trăit puțin mai puțin, iar numărul de embrioni eclozați în spațiu a fost mai mic. Aceste rezultate sugerează că și oamenii ar putea avea probleme de dezvoltare în microgravitație, notează IFL Science.

Vă recomandăm să citiți și:

Oamenii de știință ar fi descoperit un mineral complet nou pe Marte

Un semnal fără precedent detectat în Marea Mediterană a fost asociat cu găurile negre supermasive

Misiunea DART dezvăluie că asteroizii aruncă „bulgări de zăpadă cosmici” unii în alții

Scutul natural al Pământului este amenințat tocmai de rachetele și sateliții lansați de oameni