O enigma neelucidată: Cum a ajuns Iancu Kalinderu confidentul regelui Carol I și omul cel mai influent din România?

Rar a existat un personaj mai controversat și satirizat în presa din România precum Ioan Kalinderu. Deși a ocupat funcții extrem de importante în statul român, competențele lui Kalinderu au fost deseori puse sub semnul întrebării, iar numele său a fost târât în tot felul de scandaluri. Nu de puține ori, contemporanii lui Ioan Kalinderu și-au pus întrebare cum a reușit un astfel de personaj să ajungă „cel mai influent om din România?

Ioan Kalinderu s-a născut la București, pe 28 septembrie 1840. Provenind dintr-o familie înstărită, tatăl său, Lazăr Kalenderoglu, fiind un bancher bogat și influent, a avut posibilitatea să studieze la Facultatea de Drept din Paris, unde și-a obținut și doctoratul.

• Din culisele negocierilor pentru intrarea României în Primul Război Mondial
• Abdicarea unei legende. Faptele sale au influenţat decisiv epoca în care a trăit

După ce s-a întors înapoi în România a ocupat un post de judecător, devenind primul președinte al Tribunalului București, apoi a promovat la Curtea de Casație. A fost folosit de statul român ca expert în redactarea unor contracte de concesiune.

„E inexplicabil cum acest om a putut să ajungă confidentul Regelui Carol, administratorul Domeniilor Coroanei, al Academiei și `omul cel mai influent din România`”

Numele lui Ioan Kalinderu a intrat în vizorul presei odată cu „Afacerea Strousberg”, un mare scandal politico-financiar din secolul al XIX-lea, ce avea ca obiect concesionarea construcției liniei ferate Roman-București-Vârciorova. Implicarea sa în acest scandal nu i-a știrbit parcursul profesional, ba din contră, a devenit administrator al Domeniilor Regale și președinte al Academiei Române. Constantin Argetoianu i-a creionat un aspru portret lui Ioan Kalinderu.

„Putoarea de Iancu Kalinderu (…) n-a izbutit să puie în circulație decât caricatura unui `dandy`. Pocit, antipatic, prost – da prost – e inexplicabil cum acest om pornit din beciul cămătarului său de tată și lipsit de toate, a putut să ajungă confidentul Regelui Carol, administratorul Domeniilor Coroanei, al Academiei și `omul cel mai influent din România`, la un moment dat.

Aspectul acestei vietăți din familia nevertebratelor, care se târa chiar când încerca să se ridice și scârba pe care o inspira, scapă condeiului și nu pot fi redate prin câteva trăsături, după cum au scăpat creionului caricaturiștilor contemporani. Nenumăratele caricaturi rămase de pe urma lui nu dau într-adevăr decât o slabă idee despre masa de gelatină proțăpită ce-și încorda toate neputințele ca să-și dea formă de om.

Cum a putut ajunge acest nătâng să-și ia diploma de doctor în drept la Paris rămâne o enigmă pe veci nelămurită. E foarte posibil să fi folosit în cariera sa una falsă sau să fi pus pe cineva să treacă examenele pentru dânsul. De la această diplomă de doctor în drept s-a tras tot norocul lui, căci prin anii ’70 și ’80 (ai secolului al XIX-lea, n.r.) o diplomă de doctor, mai ales de la Paris, deschidea la noi toate porțile”, scria în memoriile sale Constantin Argetoianu.

„Prin ce serie de intrigi, de lingușeli, de fățărnicii și de platitudini a sărit de la Curtea de Casație la Academia Română nu se va ști niciodată”

Tot Constantin Argetoianu notează faptul că, deși diploma în drept pe care o deținea Kalinderu îl îndreptățea să ajungă la Curtea de Casație, acesta a preferat să ajungă în această instituție prin tot felul de artificii, la fel cum a și ajuns președinte al Academiei Române.

„Patalamaua de la Paris – precizează Argetoianu – i-ar fi putut deschide larg porțile Curții de Casație, ca altora, dar și aici Iancu Kalinderu a preferat să intre prin ușița din dos. Prin ce serie de intrigi, de lingușeli, de fățărnicii și de platitudini a sărit de la Curtea de Casație la Academia Română nu se va ști niciodată, căci nici un cronicar nu le-a însemnat, după cum nu se va ști nici cum a ajuns administrator al Domeniilor Coroanei după constituirea lor”.

„N-a fost ales de Regele Carol, ci de Brătianu”

Constantin Argetoianu emite și o ipoteză despre modul în care a ajuns Ioan Kalinderu administrator al Domeniilor Coroanei. El afirmă că pentru acest post nu a fost ales direct de Carol I, ci de prim-ministrul Ion C. Brătianu, care îl cunoștea bine pe Kalinderu și „știa că este un mediocru”, care nu era în stare să se amestece în treburile politice. E drept, Kalinderu a știut să exploateze slăbiciunile regelui.

„N-a fost ales de Regele Carol, ci de Brătianu, care probabil că n-a vrut să puie în preajma Suveranului un om destoinic tentat să se amestece în politică și să-i încurce treburile. S-a povestit însă că simpatia și încrederea Regelui a câștigat-o printr-o lovitură a cărei rețetă se vede că o găsise în sertarul lui tată-său, cămătarul. Bătrânul Carol era foarte calic și chestiunea, ‘emolumentelor’ viitorului administrator al Domeniilor îl preocupase mult.

Sufletele alese comunică între ele prin telepatie: Kalinderu și-a dat numaidecât seama de slăbiciunea stăpânului în slujba căruia intra și de la primele vorbe i-a declarat că nu primea `înalta însărcinare` decât fără leafă: îi era de ajuns cinstea de a fi fost ales! Mișcat până la lacrimi, Hohenzollernul care își întorcea de trei ori hainele până să le arunce, a luat în brațe pe acest servitor dezinteresat și nu i-a mai dat drumul”, mai scria Constantin Argetoianu.

Vă mai recomandăm să citiți și:

De la batjocura „Furnicii” la scandalul moștenirii. Ioan Kalinderu, bufonul presei și testamentul rupt

Nicolae Kalinderu, medicul român de care puţini ştiu, a fost extrem de apreciat peste hotarele ţării

Secretul organizării Domeniilor Coroanei: un model inspirat din Ungaria?

Constantin Argetoianu, despre Pacea de la București din 1913: „Ne jucasem de-a războiul dincolo de Dunăre, la Bucureşti ne-am jucat de-a Congresul de la Viena”