O albină are un creier mai mic decât un bob de susan, însă poate memora trasee, transmite informații precise și detecta semnale invizibile pentru oameni. Unele dintre aceste abilități sunt atât de sofisticate, încât cercetătorii încă încearcă să înțeleagă exact cum funcționează.
Mult timp, albinele au fost privite mai ales ca insecte utile pentru producerea mierii și polenizarea culturilor agricole. Dar studiile despre comportamentul lor dezvăluie o lume surprinzător de sofisticată: colonii care iau decizii colective, sisteme naturale de orientare și forme de comunicare extrem de elaborate pentru niște insecte atât de mici.
Iată 15 dintre cele mai fascinante „superputeri” reale ale albinelor.
Una dintre cele mai fascinante abilități ale albinelor este celebrul „waggle dance”, un dans prin care transmit informații altor albine din stup despre locul în care au găsit hrană.
Mișcările nu sunt întâmplătoare. Unghiul dansului indică direcția sursei de nectar în raport cu poziția Soarelui, iar durata și intensitatea mișcărilor oferă indicii despre distanță și calitatea hranei.
Pentru cercetători, acest comportament este unul dintre cele mai sofisticate sisteme de comunicare întâlnite la insecte. Practic, albinele reușesc să transmită informații precise despre direcție și distanță fără să folosească sunete sau cuvinte.
Albinele foloseau un sistem natural de orientare cu mult înainte ca oamenii să înțeleagă cum funcționează navigația modernă.
Florile nu arată pentru albine așa cum arată pentru oameni. Albinele pot vedea lumina ultravioletă, invizibilă ochiului uman.
Multe plante au pe petale modele ultraviolete invizibile pentru oameni, care funcționează pentru albine ca niște ghidaje către nectar.
Aceasta este una dintre cele mai surprinzătoare descoperiri din ultimii ani. Florile au încărcături electrice foarte slabe, iar albinele pot detecta aceste diferențe.
Cercetătorii cred că astfel ele își dau seama dacă o floare a fost deja vizitată recent de alte insecte sau dacă mai are nectar disponibil. Astfel, albinele evită florile deja „golite” și își eficientizează traseele de hrănire.
Deși nu „recunosc oameni” în sensul uman al cuvântului, albinele pot diferenția forme și imagini surprinzător de bine. În experimente de laborator, cercetătorii au observat că ele pot asocia anumite imagini cu recompense alimentare și pot face diferența între diverse forme și tipare vizuale.
Pentru un creier atât de mic, această capacitate continuă să îi surprindă pe cercetători.
Albinele își pot aminti trasee, repere și locații ale florilor pe distanțe surprinzător de mari. Unele studii sugerează că ele își construiesc adevărate „hărți mentale” ale zonei în care zboară.
Tocmai de aceea, albinele reușesc să găsească drumul spre stup chiar și după zboruri lungi și complicate.
Atunci când un roi trebuie să își găsească un nou adăpost, mai multe albine cercetașe explorează diferite opțiuni și „raportează” informațiile prin dans.
În timp, colonia ajunge la un consens privind cea mai bună variantă. Biologii spun că procesul seamănă uneori cu o formă simplă de vot colectiv, fără ca vreo albină să conducă întregul grup.
În interiorul stupului, temperatura trebuie menținută într-un interval foarte precis pentru ca larvele să supraviețuiască. Atunci când este prea cald, albinele ventilează stupul bătând rapid din aripi. Când temperatura scade, ele produc căldură prin vibrarea musculaturii toracice.
Stupul funcționează ca un sistem natural de climatizare.
Albinele pot căra cantități impresionante de polen și nectar comparativ cu dimensiunea lor. Mușchii puternici ai toracelui și frecvența extrem de mare a bătăilor din aripi le permit să transporte încărcături surprinzătoare pentru niște insecte atât de mici.
Fagurele de miere este format din celule hexagonale aproape perfecte. Matematicienii au studiat mult timp această formă deoarece oferă maximum de spațiu folosind minimum de material.
Din punct de vedere matematic, hexagonul este una dintre cele mai eficiente forme din natură. Albinele realizează acest lucru instinctiv, fără planuri sau măsurători.
Albinele nu reacționează doar automat la stimuli. Ele pot învăța și adapta comportamente. În urma anumitor experimente, cercetătorii au demonstrat că albinele pot asocia anumite culori sau mirosuri cu recompense și își pot modifica alegerile în funcție de experiențele anterioare.
Atunci când stupul este amenințat, albinele eliberează feromoni de alarmă. Aceste semnale chimice pot mobiliza rapid alte albine pentru apărarea coloniei. Uneori, întregul comportament al stupului se schimbă în doar câteva secunde după detectarea unui pericol.
Albinele folosesc poziția Soarelui, lumina polarizată și reperele din mediu pentru a se orienta. Există și cercetări care sugerează că ele ar putea detecta câmpul magnetic al Pământului, deși mecanismul exact nu este încă pe deplin înțeles.
Această combinație de „instrumente naturale” le permite să se orienteze cu precizie chiar și la distanțe mari.
Unele specii folosesc o tehnică numită „buzz pollination”. Albina se agață de floare și își vibrează rapid corpul pentru a elibera polenul.
Acest tip de polenizare este esențial pentru anumite plante, inclusiv pentru unele culturi agricole precum roșiile sau afinele.
O singură albină poate vizita mii de flori într-o zi în căutare de nectar și polen. La scară globală, această activitate susține o parte importantă a ecosistemelor și a agriculturii.
Multe plante cultivate depind, într-o anumită măsură, de polenizatori.
Poate cea mai spectaculoasă abilitate a albinelor este felul în care funcționează împreună. Deși fiecare albină are un rol limitat, colonia în ansamblu se comportă aproape ca un singur organism viu: colectează resurse, se apără, își reglează temperatura și ia decizii colective.
Pentru oamenii de știință, stupul rămâne unul dintre cele mai fascinante exemple de inteligență colectivă din natură.
Deși sunt studiate de zeci de ani, albinele continuă să îi surprindă pe cercetători.
De la comunicare și orientare până la memorie și organizare colectivă, multe dintre mecanismele din spatele acestor abilități rămân încă parțial neînțelese. Tocmai de aceea albinele continuă să fascineze cercetătorii din întreaga lume.
O colonie de albine poate funcționa atât de coordonat, încât cercetătorii o compară uneori cu un „superorganism”? Deși fiecare albină are un rol limitat și trăiește relativ puțin, împreună ele pot lua decizii colective, își pot regla temperatura stupului și pot transmite informații precise prin dansuri și semnale chimice.
Surse:
https://www.smithsonianmag.com/science-nature/the-secret-life-of-bees-99559587/
https://www.wwf.org.uk/learn/fascinating-facts/bees
https://www.nationalgeographic.com/animals/article/secrets-of-bees-adaptation-pollinators
https://www.sciencefocus.com/nature/bees
Albinele și păsările colibri beau alcool în fiecare zi
Câte specii de albine există pe Pământ? Iată cea mai recentă numărătoare!
Cel mai verde oraș din lume este în Europa: aici a fost creată prima „autostradă a albinelor”
Oamenii de știință au învățat albinele „să citească” codul Morse