După ce au simulat 24 de milioane de rute Pământ-Lună, oamenii de știință au găsit-o pe cea mai bună

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Sosirea pe Lună este una dintre cele mai dificile provocări ale explorării spațiale, însă mulți ar presupune că măcar traseul până acolo este relativ simplu. Un nou studiu arată însă că toate misiunile selenare de până acum au consumat mai mult combustibil decât ar fi fost necesar, iar cercetătorii susțin că, după ce au simulat 24 de milioane de rute Pământ-Lună diferite, au identificat-o pe cea mai eficientă calculată vreodată.

Planificarea traiectoriilor spațiale este extrem de complicată deoarece navele pot folosi gravitația altor corpuri cerești pentru a economisi combustibil. În cazul Lunii, situația pare mai simplă, fiindcă nu există alte planete între Pământ și satelitul nostru natural. Totuși, necesitatea intrării pe orbita selenară înainte de aselenizare transformă calculele într-un proces foarte complex.

Fizicienii au folosit o metodă matematică numită „teoria conexiunilor funcționale” pentru a analiza 24 de milioane de rute Pământ-Lună posibile. Scopul a fost reducerea valorii numite ∆V (Delta-v sau Delta vitezei), adică schimbarea totală de viteză necesară pentru călătorie, un indicator direct al cantității de combustibil consumate.

Din 24 de milioane de rute Pământ-Lună diferite, aceasta este cea mai eficientă

Cea mai eficientă rută identificată necesită un ∆V de 3.925 de metri pe secundă, cu aproape 67 m/s mai puțin decât cele mai bune variante calculate anterior. Deși diferența pare mică, în explorarea spațială fiecare metru pe secundă economisit înseamnă cantități importante de combustibil și o reducere considerabilă a masei totale lansate de pe Pământ.

Traseul optim nu presupune un drum direct către Lună. Nava ar trebui să se îndrepte către punctul Lagrange L1 din sistemul Pământ-Lună, o zonă unde gravitația celor două corpuri se echilibrează. În loc să staționeze acolo, vehiculul ar urma o orbită specială în jurul punctului, numită orbită Lyapunov, scrie IFL Science.

De ce este diferit acest calcul?

Noua metodă diferă de strategiile anterioare deoarece presupune o apropiere de Lună și aprinderi precise ale motoarelor pentru a intra pe traiectoria optimă. În apropierea punctului L1, nava poate rămâne stabilă cu un consum minim de combustibil și păstrează permanent comunicația atât cu Pământul, cât și cu Luna.

Există însă și un dezavantaj major: timpul de călătorie. Ruta calculată de cercetători durează cel puțin 32 de zile, mult mai mult decât misiunile Apollo. Pentru astronauți, asta ar însemna mai multă hrană, apă și resurse, ceea ce ar reduce avantajele economiei de combustibil.

Din acest motiv, cercetătorii consideră că traseul ar fi ideal mai ales pentru transportarea de echipamente și marfă către Lună, unde viteza nu reprezintă o prioritate.

Studiul a fost publicat în revista Astrodynamics.

Vă recomandăm să citiți și:

Telescopul Spațial James Webb a descoperit o galaxie bizară care ar trebui să se rotească, dar nu o face

Premieră în astronomie: Telescopul Webb a explorat suprafața unui super-Pământ din apropiere

Oamenii de știință au creat forme exotice de materie care nu ar trebui să existe

Un robot ar putea explora Marte de trei ori mai repede decât roverele actuale