Un experiment sugerează că oamenii nu se nasc dreptaci. Timp de decenii, oamenii de știință au considerat că mâna dominantă este mai îndemânatică deoarece creierul este „programat” astfel încă de la naștere.
Un nou studiu publicat în revista PNAS contestă însă această idee și susține că diferența dintre cele două mâini nu este înnăscută, ci se dezvoltă treptat, ca urmare a anilor de exercițiu și a folosirii uneltelor.
Cercetarea, realizată de John Krakauer, de la Universitatea Johns Hopkins (SUA), împreună cu Ahmet Arac și Nicolas Y. H. Jeong Lee, de la Universitatea California din Los Angeles (SUA), face o distincție importantă între două concepte adesea confundate: preferința pentru o mână și dominanța acesteia.
Oamenii nu se nasc dreptaci sau stângaci. Preferința reprezintă tendința instinctivă de a folosi mai des o anumită mână și, potrivit studiilor anterioare, apare încă dinainte de naștere, având o bază biologică. Dominanța, în schimb, se referă la diferența de îndemânare dintre cele două mâini, iar aceasta este aspectul investigat de noul studiu.
Pentru a testa ipoteza, cercetătorii au folosit un sistem de captare tridimensională a mișcărilor și au analizat modul în care participanții executau diferite tipuri de mișcări cu ambele brațe. Aceștia au fost puși să întindă mâna în mod normal, apoi cu o greutate atașată la încheietură și, în final, cu un băț ușor fixat de antebraț, care făcea mișcarea mai dificil de controlat.
Rezultatele au fost surprinzătoare. În cazul mișcărilor obișnuite, nu a existat nicio diferență semnificativă între brațul dominant și cel nedominant. Nici adăugarea greutății nu a modificat performanțele. Diferențele au apărut doar atunci când participanții au trebuit să controleze bățul, o sarcină care necesita deprinderi dobândite prin practică. În această situație, brațul nedominant a întâmpinat mai multe dificultăți în executarea traseului complex, scrie MedicalXpress.
Un al doilea experiment a întărit concluziile. Participanții au scris folosind un stilou prins de cot, fără a-și putea folosi mâna. În aceste condiții, avantajul membrului dominant a dispărut complet. Mai mult, după o perioadă de antrenament, ambele coate și-au îmbunătățit performanțele în mod similar, fiecare ajungând să se descurce mai bine decât mâna nedominantă neantrenată.
„Nu preferi mâna dominantă pentru că este mai pricepută. Ea devine mai pricepută tocmai pentru că o folosești mai des. Dacă nu ar exista unelte și obiecte care necesită exersare pentru a fi utilizate eficient, probabil nici nu ai observa diferențe între cele două mâini”, explică John Krakauer.
Ahmet Arac merge și mai departe cu această idee. Potrivit lui, oamenii sunt singurele ființe care creează și folosesc unelte la o scară atât de mare, iar dominanța unei mâini ar putea fi o consecință a acestei capacități. În opinia sa, preferința pentru o anumită mână poate fi privită ca o „amprentă” a culturii umane bazate pe utilizarea uneltelor.
Autorii studiului susțin că dominanța brațului nu este o caracteristică fixată în gene sau într-o anumită emisferă cerebrală. Ea apare treptat de-a lungul vieții, prin acumularea unor abilități dezvoltate asimetric, în funcție de mâna pe care o folosim cel mai des pentru activități ce necesită precizie.
Cercetătorii consideră că următorul pas este studierea unor categorii speciale de persoane, precum stângacii obligați să utilizeze unelte concepute pentru dreptaci, supraviețuitorii accidentelor vasculare cerebrale care și-au schimbat mâna preferată sau persoanele amputate care au învățat să își dezvolte abilități folosind alte părți ale corpului. Astfel de studii ar putea oferi noi informații despre modul în care experiența și practica modelează îndemânarea umană.
Lumina albastră nu (mai) este principalul vinovat pentru insomnie
7 trucuri prin care îți poți păcăli simțurile pentru a mânca mai sănătos
Ar trebui ca femeile să-și adapteze exercițiile fizice la ciclul menstrual?