Ce este tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC)? De ce nu înseamnă doar să fii foarte ordonat

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Verifici dacă ai încuiat ușa înainte să pleci de acasă. După câteva secunde, te întorci să verifici din nou. Știi că ai încuiat, dar nu reușești să scapi de întrebarea: „Și dacă nu am făcut-o?”. Mai verifici o dată. Pentru cei mai mulți oameni, îndoiala dispare aproape imediat. Pentru cineva cu tulburare obsesiv-compulsivă, ea poate deveni atât de intensă încât verificarea se repetă iar și iar, ajungând să ocupe ore întregi din fiecare zi.

În limbajul de zi cu zi, mulți spun „am TOC” doar pentru că le place ordinea sau curățenia. În realitate, tulburarea obsesiv-compulsivă nu are legătură cu preferința pentru organizare, ci cu un mecanism psihologic în care gândurile nedorite provoacă anxietate intensă, iar persoana simte nevoia să repete anumite comportamente pentru a o reduce.

Ce este tulburarea obsesiv-compulsivă?

Tulburarea obsesiv-compulsivă, cunoscută și sub abrevierea TOC (din engleză Obsessive-Compulsive Disorder), este o afecțiune psihică caracterizată prin prezența obsesiilor, a compulsiilor sau a ambelor.

Obsesiile sunt gânduri, imagini sau impulsuri care apar fără voia persoanei și provoacă anxietate sau disconfort. Compulsiile sunt comportamente repetitive ori acte mentale pe care persoana simte că trebuie să le facă pentru a diminua anxietatea provocată de aceste gânduri.

Din păcate, senzația de ușurare nu durează mult. După puțin timp apare o nouă îndoială, iar persoana simte din nou nevoia să aranjeze, să verifice, să spele, să numere sau să repete același ritual. În timp, acest mecanism se poate transforma într-un cerc din care este foarte greu să ieși.

De ce apare?

Nu există o singură cauză care să explice apariția TOC.

Cercetările arată că tulburarea obsesiv-compulsivă apare prin interacțiunea dintre predispoziția genetică, modul în care funcționează anumite circuite cerebrale și factorii de mediu. Persoanele care au rude apropiate cu TOC prezintă un risc mai mare de a dezvolta tulburarea, însă moștenirea genetică nu este suficientă pentru a explica toate cazurile.

La unele persoane, simptomele apar încă din copilărie, iar la altele debutează în adolescență sau la începutul vieții adulte. Evenimentele stresante pot favoriza apariția sau agravarea manifestărilor, fără a reprezenta cauza propriu-zisă.

Cum funcționează diferit creierul?

În ultimii ani, studiile de imagistică cerebrală au arătat că, în cazul persoanelor cu TOC, anumite regiuni implicate în detectarea pericolului, luarea deciziilor și controlul comportamentului comunică diferit.

Cu alte cuvinte, creierul continuă să transmită semnalul că există o problemă care trebuie rezolvată chiar și după ce aceasta a fost verificată.

Acesta este motivul pentru care cineva poate simți nevoia să controleze de zece ori dacă aragazul este oprit sau dacă ușa este încuiată, deși știe că a verificat deja.

Specialiștii compară uneori acest mecanism cu o alarmă care continuă să sune chiar și după ce pericolul a trecut.

Cum se manifestă?

Manifestările diferă foarte mult de la o persoană la alta.

Unii oameni sunt preocupați aproape permanent de teama că s-ar putea contamina cu microbi și ajung să se spele pe mâini de zeci sau chiar sute de ori pe zi. Alții verifică în mod repetat încuietorile, prizele sau aragazul, de teamă că ar putea provoca un incendiu sau un accident.

Există persoane care simt nevoia să numere obiecte, să atingă anumite lucruri într-o ordine precisă ori să repete în gând cuvinte sau rugăciuni până când anxietatea scade.

Obsesiile pot avea și un conținut agresiv, religios sau sexual, fără ca persoana să își dorească acele gânduri. Tocmai acest lucru produce multă suferință. Gândurile nu reflectă dorințele sau valorile celui care le are, ci sunt percepute ca fiind străine și nedorite.

TOC nu înseamnă să fii perfecționist

Poate cea mai răspândită idee greșită este că tulburarea obsesiv-compulsivă descrie oamenii foarte ordonați.

În realitate, multe persoane cu TOC nu sunt preocupate deloc de ordine. Ritualurile lor sunt dictate de anxietate și de nevoia de a preveni un pericol imaginar, nu de dorința ca lucrurile să arate impecabil.

De exemplu, cineva poate verifica de zeci de ori dacă a încuiat ușa, dacă a oprit aragazul sau dacă a trimis un e-mail fără greșeli, chiar dacă știe că a făcut deja toate aceste lucruri.

Persoanele cu TOC știu că gândurile lor sunt exagerate?

În cele mai multe cazuri, da. Majoritatea își dau seama că temerile lor sunt exagerate sau puțin probabile. Totuși, această conștientizare nu este suficientă pentru a opri anxietatea.

Este asemănător cu situația în care cineva știe că turbulențele din timpul unui zbor sunt, de cele mai multe ori, inofensive, dar continuă să simtă teamă. Rațiunea și emoțiile nu funcționează întotdeauna în același mod.

Cum se stabilește diagnosticul?

Diagnosticul este stabilit de un medic psihiatru, pe baza unui interviu clinic și a criteriilor internaționale de diagnostic. Evaluarea realizată de un psiholog clinician poate contribui la înțelegerea simptomelor și la stabilirea planului terapeutic.

Pentru ca diagnosticul să fie confirmat, obsesiile sau compulsiile trebuie să consume mult timp – de regulă cel puțin o oră pe zi – ori să producă un disconfort semnificativ și să afecteze viața personală, socială sau profesională.

Nu există o analiză de sânge, un RMN sau un test genetic care să confirme existența tulburării.

Se poate trata?

Da. Tratamentul combină, în funcție de fiecare caz, psihoterapia și medicația.

Cea mai bine studiată formă de psihoterapie este terapia cognitiv-comportamentală, în special tehnica numită expunere cu prevenirea răspunsului (ERP). Scopul nu este eliminarea imediată a anxietății, ci învățarea modului în care aceasta poate fi tolerată fără ritualuri.

În multe situații, medicamentele antidepresive din clasa inhibitorilor selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) pot reduce intensitatea simptomelor.

Cum afectează viața de zi cu zi?

Din exterior, ritualurile pot părea neobișnuite sau exagerate.

Pentru persoana afectată însă, ele consumă timp, energie și provoacă multă suferință. Uneori întârzie zilnic la serviciu din cauza verificărilor repetate. Alteori evită anumite locuri, persoane sau activități de teamă că vor declanșa obsesiile.

Netratată, tulburarea poate afecta relațiile, performanța profesională și calitatea vieții.

Sunt toate obsesiile vizibile?

Nu. Unele persoane au în principal obsesii, fără ritualuri evidente. Compulsiile pot fi și mentale, cum ar fi repetarea unor cuvinte, verificările făcute doar în gând sau încercările repetate de a neutraliza anumite idei. Din acest motiv, tulburarea obsesiv-compulsivă poate trece uneori neobservată de cei din jur.

Mit sau adevăr?

❌ TOC înseamnă doar că îți place ordinea.

Fals. Majoritatea persoanelor cu TOC suferă din cauza anxietății provocate de gânduri repetitive, nu din cauza dorinței de a avea lucrurile perfect aranjate.

❌ Persoanele cu TOC își pot opri ritualurile dacă vor cu adevărat.

Fals. Ritualurile reduc temporar anxietatea și tocmai de aceea sunt atât de greu de întrerupt fără ajutor specializat.

❌ TOC afectează doar adulții.

Fals. Simptomele pot apărea încă din copilărie sau adolescență.

❌ Tulburarea obsesiv-compulsivă se poate trata.

Adevărat. Psihoterapia și, în unele cazuri, medicația pot reduce semnificativ simptomele și pot îmbunătăți calitatea vieții.

Ce poți face dacă bănuiești că tu sau cineva apropiat aveți TOC?

Discută cu medicul de familie, cu un psiholog clinician sau cu un medic psihiatru.

Evită autodiagnosticarea pe baza informațiilor de pe rețelele sociale.

Nu ascunde simptomele din rușine. Tulburarea obsesiv-compulsivă este o afecțiune recunoscută și tratabilă.

Cu cât intervenția începe mai devreme, cu atât șansele de control al simptomelor sunt mai bune.

Știați că?

Tulburarea obsesiv-compulsivă afectează aproximativ 2–3% din populație de-a lungul vieții, ceea ce o face una dintre cele mai frecvente afecțiuni psihice. În ciuda acestui fapt, multe persoane așteaptă ani înainte de a cere ajutor, fie pentru că se tem să vorbească despre gândurile lor, fie pentru că le confundă cu simple trăsături de personalitate.

Surse:

https://www.nimh.nih.gov/health/publications/obsessive-compulsive-disorder-when-unwanted-thoughts-or-repetitive-behaviors-take-over

https://www.nhs.uk/mental-health/conditions/obsessive-compulsive-disorder-ocd/symptoms/

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/obsessive-compulsive-disorder/symptoms-causes/syc-20354432

Vă mai recomandăm să citiți și:

Ce este sindromul Williams? De ce unii copii sunt neobișnuit de sociabili și prietenoși cu toată lumea

Ce este alexitimia? De ce unii oameni își simt emoțiile, dar nu le pot identifica sau exprima

Ce este sindromul Tourette? Mitul înjurăturilor involuntare și cum se manifestă, de fapt

Ce este tulburarea de comunicare socială? De ce unii oameni înțeleg cuvintele, dar nu și regulile unei conversații