Nu este suficient să înțelegi rănile din copilărie. De ce sunt importante și exercițiile care calmează sistemul nervos

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Multă vreme s-a crezut că înțelegerea experiențelor dificile din copilărie este cheia vindecării emoționale. Într-adevăr, explorarea trecutului poate ajuta la înțelegerea propriilor reacții. Totuși, cercetările din psihotraumatologie arată că, pentru mulți oameni, explicațiile nu sunt suficiente. Schimbarea apare și atunci când corpul învață să reacționeze diferit la stres, frică sau conflict.

Din acest motiv, tot mai multe intervenții terapeutice combină înțelegerea trecutului cu exerciții practice de reglare a sistemului nervos. Ideea este simplă: nu este suficient să știi de ce reacționezi într-un anumit fel, dacă organismul continuă să răspundă automat ca și cum pericolul ar fi prezent.

Când specialiștii vorbesc despre „reprogramarea” sistemului nervos, ei se referă la capacitatea creierului de a forma noi conexiuni neuronale, proces cunoscut sub numele de neuroplasticitate. Deși amintirile nu dispar, răspunsurile automate la stres pot deveni mai puțin intense prin exercițiu repetat.

Ce înseamnă „reprogramarea” sistemului nervos

Sistemul nervos include sistemul nervos simpatic, responsabil de reacția de tip „luptă sau fugi”, și sistemul nervos parasimpatic, implicat în relaxare și revenirea organismului la echilibru.

Experiențele traumatice sau expunerea repetată la stres pot menține organismul într-o stare de alertă aproape permanentă, astfel încât reacțiile devin disproporționate chiar și în situații obișnuite.

Ce poți face concret

Schimbarea nu începe într-o zi liniștită, ci tocmai într-un moment dificil, atunci când cineva te rănește printr-o replică sau când simți că reacționezi impulsiv.

Înainte de a răspunde, încearcă să faci o pauză de câteva secunde. Inspiră lent pe nas și expiră mai lung decât inspirația. Acest tip de respirație poate reduce activarea sistemului nervos simpatic și favorizează răspunsul de relaxare. Dacă te ajută, poți așeza o mână pe piept și să urmărești ritmul respirației, fără să încerci să îl forțezi.

Apoi, mută-ți atenția către corp. Observă unde simți tensiunea – în umeri, în gât, în maxilar sau în stomac – fără a încerca să o elimini imediat. Simplul fapt că o observi fără să reacționezi impulsiv reprezintă un exercițiu de autoreglare.

O altă tehnică utilizată frecvent este exercițiul de grounding 5-4-3-2-1. Privește în jur și identifică cinci lucruri pe care le vezi, patru pe care le poți atinge, trei pe care le auzi, două pe care le poți mirosi și un gust pe care îl percepi. Este o metodă folosită în psihoterapie pentru a readuce atenția în prezent și pentru a reduce intensitatea reacției emoționale.

În timp, pot fi utile și exercițiile de relaxare musculară progresivă, mersul conștient, yoga sau alte forme de mișcare lentă care ajută organismul să iasă din starea de alertă.

Important este ca aceste exerciții să nu fie practicate doar în momentele dificile. Repetate și în perioadele liniștite, ele contribuie la dezvoltarea unor răspunsuri mai echilibrate în fața stresului.

De ce nu este suficientă doar analiza

Înțelegerea trecutului este importantă, însă nu schimbă întotdeauna automat felul în care reacționează corpul. Poți înțelege de unde provin anumite frici sau tipare și, totuși, să simți aceeași tensiune atunci când cineva ridică tonul sau te critică.

Din acest motiv, cercetările sugerează că exercițiile de reglare somatică, respirația conștientă și alte tehnici de autoreglare pot completa terapia prin reducerea activării excesive a sistemului nervos în situații de stres. Scopul nu este ștergerea amintirilor, ci diminuarea reacțiilor automate care apar în prezent.

Cum arată schimbarea

În practică, schimbarea poate însemna lucruri aparent mici. Observi că nu mai răspunzi imediat la o provocare, că îți revii mai repede după un conflict sau că o situație care altădată te copleșea nu mai produce aceeași reacție.

A înțelege ce ți s-a întâmplat poate fi un pas important. Dar, dacă reacțiile tale rămân aceleași, explicațiile nu sunt suficiente. Schimbarea apare atunci când începi să reacționezi diferit în situațiile care altădată te copleșeau. Nu dintr-o dată, ci treptat, prin exercițiu.

Știați că?

Neuroplasticitatea reprezintă capacitatea creierului de a forma noi conexiuni neuronale pe tot parcursul vieții, inclusiv la vârsta adultă.

Exercițiile de respirație lentă pot activa sistemul nervos parasimpatic, contribuind la reducerea răspunsului fiziologic la stres.

Tehnica de grounding 5-4-3-2-1 este folosită frecvent în psihoterapie pentru diminuarea anxietății și readucerea atenției în prezent.

Psihotraumatologia modernă pune accent atât pe înțelegerea experiențelor dificile, cât și pe dezvoltarea unor strategii practice de reglare emoțională.

Surse:

https://rewiretherapy.mykajabi.com/vagal-toning-for-traumatized-nervous-system

https://www.verywellhealth.com/breathwork-8676273

https://www.sydneypsychologist.com.au/self-help-practices-to-rewire-the-brain/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Consumul de sucuri de fructe în copilărie poate crește riscul de hipertensiune la maturitate

De ce verile din copilărie păreau nesfârșite?

Demența poate începe chiar din copilărie, au descoperit cercetătorii

„Harta limbii” care ne-a fost arătată în copilărie este complet greșită. Iată de ce!