O ceremonie de căsătorie fără componentă religioasă nu este neapărat mai puțin formală sau mai puțin solemnă decât o nuntă tradițională. Este argumentul unui celebrant (persoana care oficiază diverse ceremonii laice) umanist britanic, care a criticat ideea potrivit căreia astfel de ceremonii ar reprezenta un compromis față de ritualurile religioase, potrivit The Guardian.
Reacția vine după un articol în care o scriitoare susținea că preferă nunțile caracterizate de „flirt și haos”, dar respingea ideea unei ceremonii umaniste.
„Ideea de a fi căsătorită într-o ceremonie umanistă de cineva care poartă, să spunem, blugi skinny și un tricou negru îmi dă fiori”, se arăta în articol.
Un celebrant umanist a răspuns că perspectiva pornește de la o înțelegere greșită a acestor ceremonii. El recunoaște, cu ironie, că deține mai multe perechi de blugi skinny, dar precizează că nu le-a purtat niciodată în timpul ceremoniilor pe care le-a oficiat. În același timp, spune că vestimentația sa este întotdeauna adaptată cerințelor cuplului.
Potrivit acestuia, ceremoniile umaniste nu sunt versiuni simplificate sau mai puțin elegante ale nunților religioase. Celebranții sunt instruiți și implicați în construirea unor ritualuri care să reflecte personalitatea, valorile și povestea fiecărui cuplu.
„Celebranții umaniști sunt bine informați, pasionați și, fără nicio reținere, foarte preocupați de detalii atunci când vine vorba despre crearea unor ceremonii laice semnificative, profund personale pentru cupluri și familiile lor”, susține acesta.
O ceremonie fără elemente religioase nu trebuie, prin urmare, să fie nici lipsită de solemnitate, nici informală. Structura și atmosfera pot fi la fel de elaborate ca în cazul unei ceremonii tradiționale, diferența principală fiind absența referințelor religioase.
Dezbaterea are loc într-un moment în care Marea Britanie se pregătește să legalizeze căsătoriile umaniste. Susținătorii schimbării consideră că aceasta ar permite cuplurilor să aibă ceremonii recunoscute oficial, dar construite în jurul propriilor valori și convingeri.
De ce au fost numite „vrăjitoare” femeile independente?