De ce au fost numite „vrăjitoare” femeile independente?

De-a lungul istoriei, independența financiară a femeilor a fost o formă de autonomie, dar uneori chiar un motiv pentru care acestea au devenit ținte ale acuzațiilor de vrăjitorie. În Europa și în coloniile americane, femeile care moșteneau proprietăți, își construiau afaceri sau practicau meserii rezervate în mod tradițional bărbaților erau mai vulnerabile la astfel de acuzații.

Un exemplu este Katherine Harrison, o văduvă din Connecticut care, după moartea soțului, a devenit cea mai bogată femeie din Wethersfield. În loc să se recăsătorească, a administrat singură ferma moștenită și s-a ocupat de creșterea animalelor, producerea berii, torsul lânii și apicultură. Era descrisă drept inteligentă, hotărâtă și vocală. Practica inclusiv astrologia.

În 1668, Harrison a fost acuzată de vrăjitorie. Printre acuzații se numărau divinația, vindecarea și folosirea puterilor supranaturale pentru a-și spori profiturile și pentru a afecta activitatea vecinilor. Mai mulți bărbați au susținut că femeia le-a „fermecat” afacerile, iar un croitor a afirmat că, din cauza ei, a cusut greșit mânecile unei haine de șapte ori consecutiv.

Deși dovezile erau slabe, Harrison a fost condamnată. Magistratul i-a cruțat viața, dar a alungat-o din oraș. Cazul său ilustrează un tipar identificat de istoricul american Carol F. Karlsen: femeile care moșteneau proprietăți într-o societate în care averea era concepută pentru a rămâne în mâinile bărbaților erau disproporționat de des acuzate de vrăjitorie.

Fenomenul nu era limitat la America. Un studiu realizat de cercetătoarea Philippa Carter arată că, în Europa secolelor XVI și XVII, femeile care lucrau în domenii precum medicina, producția alimentară, creșterea animalelor sau industria lactatelor aveau un risc mai mare de a fi acuzate de vrăjitorie, potrivit The Guardian.

Vindecătoarele erau în mod special vulnerabile. Femeile care foloseau plante medicinale, asistau nașteri sau tratau răni erau adesea respectate în comunitățile lor, dar instituțiile religioase și academice au început să le prezinte drept practicante ale magiei. În 1325, papa Ioan al XXII-lea avertiza deja asupra femeilor care practicau medicina fără educație formală.

Cazul lui Agnes Sampson, o vindecătoare scoțiană executată în urma proceselor de vrăjitorie din North Berwick, arată cât de periculoasă putea deveni această stigmatizare. Peste jumătate dintre acuzațiile formulate împotriva ei vizau activitatea sa de vindecătoare.

Astăzi, „vrăjitoarea” a devenit uneori un simbol al intuiției și independenței feminine, de la tarot la astrologie. Însă eticheta păstrează și ideea potrivit căreia de-a lungul secolelor, această metodă a fost folosită pentru a sancționa femeile care dobândeau autonomie, autoritate și putere economică.

Vă recomandăm să citiți și:

Secretul Penelopei. De ce desfăcea în fiecare noapte ceea ce țesuse peste zi

Filmele anilor ’90 care au prezis surprinzător de bine lumea de azi

Femeia care și-a construit propriul muzeu și a lăsat o regulă neobișnuită: nimic să nu fie schimbat

De la cluburile din Țara Galilor, pe locul 1 în America. Povestea extraordinară a lui Bonnie Tyler