Au fost sacrificați servitorii faraonilor? Rănile descoperite pe cranii schimbă interpretarea unor morminte egiptene

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

În urmă cu aproximativ 5.000 de ani, membrii curții regale egiptene erau îngropați în morminte mici, așezate în jurul complexelor funerare ale conducătorilor. Numărul mare al acestor oameni și faptul că unele morminte par să fi fost închise simultan au alimentat o ipoteză tulburătoare: o parte dintre ei ar fi fost uciși după moartea regelui.

O analiză publicată la 5 octombrie 2026 în revista Frontiers in Environmental Archaeology aduce primele dovezi criminalistice consistente în sprijinul acestei interpretări. Dintre cele 46 de cranii examinate, 18 prezintă răni produse în apropierea momentului morții și care ar fi putut fi fatale.

Rămășițele provin de la Umm el-Qaab, cimitirul regal al vechiului oraș Abydos, din sudul Egiptului. Aici au fost îngropați conducători ai Primei Dinastii, perioadă începută în jurul anului 3000 î.Hr., după unificarea Egiptului.

Cine erau oamenii îngropați lângă regi?

În jurul mormintelor și incintelor funerare regale se aflau șiruri de încăperi funerare mai mici. Unele stele și obiecte descoperite în ele indică prezența unor funcționari de rang inferior sau mediu, purtători de sigilii, inspectori, meșteșugari și membri ai gospodăriei regale.

Prin urmare, termenul „servitori” simplifică o realitate mai complexă. Oamenii respectivi aveau roluri diferite în administrație și la curte, iar statutul lor nu era identic.

Nici denumirea „faraon” nu este exactă pentru această perioadă. Cuvântul a ajuns să fie folosit ca titlu al conducătorului egiptean mult mai târziu. Personajele îngropate la Abydos erau primii regi și regine ai Egiptului unificat.

Un mister cercetat de peste un secol

Mormintele secundare au fost excavate în anii 1920 de arheologul britanic Flinders Petrie. El bănuia că oamenii fuseseră sacrificați pentru a continua să-și servească regele în lumea de dincolo.

Petrie nu a identificat însă răni mortale pe oase. Poziția neobișnuită a unor corpuri l-a făcut să creadă că victimele ar fi putut fi îngropate de vii. Alți cercetători au propus o explicație diferită: oamenii ar fi murit din cauze naturale, iar trupurile lor ar fi fost aduse ulterior lângă mormântul conducătorului.

Cele mai multe schelete au fost reînhumate după săpături. Au rămas însă 46 de cranii, păstrate în colecția Duckworth a Universității Cambridge.

Lovituri produse în momentul morții

Bioarheologul Roselyn Campbell, de la Universitatea Purdue, a reexaminat craniile folosind cunoștințele criminalistice actuale despre modul în care se fracturează osul înainte și după moarte.

Pe 18 dintre cele 46 de cranii, adică aproximativ 39%, au fost identificate leziuni grave. Majoritatea sunt fracturi liniare, iar unul dintre indivizi prezintă o rană provocată prin tăiere în apropierea ochiului.

Aspectul osului arată că loviturile au fost aplicate în momentul morții sau foarte aproape de acesta, înainte ca țesutul osos să se usuce. Asemenea traumatisme puteau provoca pierderea rapidă a cunoștinței, hemoragii interne și moartea.

Rănile nu seamănă cu fracturile adâncite produse de o măciucă. Cercetătoarea consideră că unele lovituri ar fi putut fi aplicate cu obiecte plate și late, confecționate din lemn sau corn.

Dovezile nu spun întreaga poveste

Studiul susține ipoteza că unii membri ai curții au fost omorâți intenționat, dar nu dovedește că toate persoanele din mormintele secundare au fost sacrificate.

Craniile fără leziuni ar putea aparține unor oameni morți din cauze naturale. Există și metode de ucidere, precum strangularea sau sufocarea, care nu lasă neapărat urme pe craniu. Cum restul scheletelor nu mai poate fi examinat, cauza morții rămâne necunoscută în numeroase cazuri.

De asemenea, nu putem afla dacă vreunul dintre acești oameni a acceptat ritualul, a fost ales împotriva voinței sale sau nici măcar nu știa ce urma să i se întâmple. Arheologia poate identifica rănile, nu și consimțământul victimelor.

De ce ar fi fost uciși?

În mai multe societăți vechi, conducătorii au fost înmormântați împreună cu oameni care trebuiau să-i slujească după moarte. Ritualul putea exprima credința într-o existență continuată în lumea de dincolo, dar și puterea regelui asupra supușilor săi.

În Egipt, practica pare să fi fost de scurtă durată. Numărul mormintelor secundare s-a redus spre sfârșitul Primei Dinastii și a dispărut la începutul celei de-a Doua.

În epocile următoare, munca necesară defunctului în lumea de dincolo a fost reprezentată simbolic prin statuete funerare. Mult mai târziu au apărut figurinele shabti, despre care se credea că puteau îndeplini sarcini în locul mortului.

Știați că?

Mormintele studiate la Abydos sunt cu aproximativ cinci secole mai vechi decât Marea Piramidă de la Giza.

Flinders Petrie a observat probabil unele fracturi, dar le-a considerat deteriorări produse după îngropare. Un secol de cercetări criminalistice a permis diferențierea mai precisă dintre osul rupt în momentul morții și cel deteriorat mult mai târziu.

Abydos a rămas unul dintre cele mai importante centre religioase ale Egiptului antic și a fost asociat ulterior cu Osiris, zeul morții și al renașterii.

Surse:

www.frontiersin.org/journals/environmental-archaeology/articles/10.3389/fearc.2026.1858940/full

https://www.frontiersin.org/news/2026/10/05/modern-forensic-methods-human-sacrifice-ancient-egypt-frontiers-environmental-archaeology

https://www.theguardian.com/science/2026/oct/05/skull-fractures-suggest-servants-of-egypts-ancient-kings-were-sacrificed

https://www.smithsonianmag.com/smart-news/new-research-shows-that-these-ancient-egyptian-servants-may-have-been-brutally-sacrificed-and-buried-alongside-their-pharaohs-180989619/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Egiptenii antici sacrificau slujitorii faraonilor pentru a-i servi și în viața de apoi

Un monument egiptean din piatră care înfățișează un împărat roman în rolul unui faraon a fost descoperit în Luxor

Femeia care a condus Egiptul ca un adevărat faraon. Ce au descoperit acum arheologii?

Faraonii din laborator. Cum au pus Merneith și Tapputi bazele chimiei cu mii de ani înaintea laboratoarelor moderne