”Dansul Nataşei. O istorie culturală a Rusiei” de Orlando Figes

Orlando Figes este profesor de istorie la Colegiul Birkbeck, Londra, şi autor a numeroase cărţi despre istoria Rusiei. Cea de faţă a fost nominalizată la Duff Cooper Prize şi Samuel Johnson Prize şi a primit premiul „Przegląd Wschodni” (Polonia) carte străină despre istoria Europei de Est.

• Ziua în care Alexandru Ioan Cuza a introdus învăţământul obligatoriu şi gratuit. Ce păţeau părinţii care…
• Eleanor de Aquitania, femeia care a condus Europa din umbra

”O panoramă fascinantă a artei şi vieţii ruseşti.”, scrie The Independent. Cum spune şi titlul, este o cuprinzătoare istorie culturală a Rusiei în perioada care începe cu construirea Sankt-Petersburgului, sub domnia lui Petru cel Mare, şi sfârşeşte cu anii regimului sovietic. Luându-şi titlul de la o scenă simbolică din Război şi pace, în care tânăra contesă Nataşa Rostova dansează intuitiv un dans ţărănesc, volumul explorează tensiunile dintre componenta europeană şi cea populară ale culturii ruse şi examinează modul în care artiştii, scriitorii şi gânditorii ruşi au exprimat mitul „sufletului rus“ şi ideea specificului rusesc.

„De două sute de ani încoace – argumentează istoricul cultural -, în absenţa unui parlament sau a unei prese libere, artele în Rusia au servit drept arenă pentru dezbateri politice, filosofice şi religioase. După cum scria Tolstoi în «Câteva cuvinte despre Război şi pace» (1868), marile lucrări în proză artistice ale tradiţiei ruse nu erau romane în sens european. Ele erau uriaşe structuri poetice menite contemplării simbolice, aidoma icoanelor, laboratoare de testare a ideilor; şi, la fel ca o ştiinţă sau o religie, ele erau animate de căutarea adevărului. Subiectul comun al tuturor acestor lucrări era Rusia – caracterul ei, istoria, obiceiurile şi convenţiile sale, esenţa ei spirituală şi destinul său. într-un mod extraordinar, dacă nu chiar unic pentru Rusia, energia artistică a ţării era aproape cu totul dedicată încercării de a înţelege ideea naţionalităţii sale. Nicăieri altundeva artistul nu a fost mai împovărat cu sarcina de lider moral şi profet naţional, dar nici mai temut şi mai persecutat de stat. înstrăinaţi de Rusia oficială prin politica lor şi de Rusia rurală prin educaţia lor, artiştii Rusiei s-au angajat să creeze o comunitate naţională de valori şi idei prin intermediul literaturii şi al artei. Ce însemna să fii rus? Care erau locul şi misiunea Rusiei în lume? Şi unde era adevărata Rusie? în Europa sau în Asia? Sankt-Petersburg sau Moscova? Imperiul ţarului sau satul noroios cu o singură stradă unde locuia «Unchiul» Nataşei? Acestea erau «întrebările afurisite» care ocupau mintea tuturor scriitorilor, criticilor şi istoricilor literari, pictorilor şi compozitorilor, teologilor şi filosofilor serioşi în epoca de aur a culturii ruse de la Puşkin la Pastemak. Acestea sunt întrebările care se ascund în spatele artei din această carte. Operele discutate aici reprezintă o istorie a ideilor şi atitudinilor – concepte ale naţiunii prin care Rusia a încercat să se înţeleagă pe ea însăşi. Dacă privim mai atent, ele pot deveni o fereastră către viaţa interioară a unei naţiuni.”

Orlando Figes abordează domenii dintre cele mai diverse, de la arta populară până la ritualurile magice ale şamanilor asiatici, de la poezia lui Puşkin până la muzica lui Musorgski şi Stravinski sau filmele lui Eisenstein.

Abordarea lui Orlando Figes este tematică. Fiecare capitol explorează un aspect diferit al identităţii culturale ruse. Capitolele avansează de la secolul al XVIII-lea la secolul XX, dar regulile cronologiei stricte sunt încăl¬cate în favoarea coerenţei tematice. Istoria se încheie în epoca Brejnev.

„O panoramă fascinantă a artei şi vieţii ruseşti.” („The Independent”)

Orlando Figes – Dansul Nataşei. O istorie culturală a Rusiei. Traducere de Lucia Popovici. Editur Polirom, colecţia Historia. 538 pag.