Baroc, stilul artistic care stârnea emoții prin grandoare și exuberanță

Barocul a fost un stil artistic elaborat care a existat în Europa de la sfârșitul anilor 1500 și până la mijlocul anilor 1700. Picturile, sculpturile și clădirile baroce, precum și compozițiile muzicale, sunt cunoscute pentru bogăția și drama lor. Operele de artă erau menite să stârnească emoțiile și simțurile oamenilor.

Operele din perioada barocă sunt complexe și chiar contradictorii din punct de vedere stilistic. Curentele naturalismului și clasicismului, spre exemplu, au existat în același timp și s-au suprapus cu stilul baroc tipic. Totuși, în general, dorința de a evoca stări emoționale prin stârnirea simțurilor, deseori în moduri dramatice, stă la baza manifestărilor stilului. Unele dintre calitățile cel mai asociate cu stilul baroc sunt grandoarea, drama, mișcarea, tensiunea, exuberanța emoțională și o tendință de a estompa diferențele dintre arte.

• Au trecut 90 de ani de la moartea unui mare fiziolog rus. Învăţăm şi astăzi despre…
• Ziua în care s-a deschis oficial cel mai vechi muzeu din România

Printre artiștii care au creat în stilul baroc se numără pictorii Caravaggio, Annibale Carracci și Peter Paul Rubens. Palatul regal de la Versailles, Franța, este un exemplu al arhitecturii în stil baroc. Printre compozitorii care au creat muzică în acest stil se numără Antonio Vivaldi, George Frideric Handel și Johann Sebastian Bach.

Cea mai timpurie apariție a artei în stil baroc

Literatura barocă este reprezentată de scrierile lui Giambattista Marino din Italia, Luis de Góngora din Spania, precum și Martin Opitz din Germania. Poezia în engleză, în special operele lui John Donne, este, de asemenea, asociată cu literatura barocă.

Stilul baroc s-a sfârșit în anii 1700, iar arta a devenit apoi mai ușoară din punct de vedere spiritual și mai puțin dramatică.

Cea mai timpurie apariție a artei baroce a avut loc în Italia, spre sfârșitul secolului XVI. În unele regiuni, în special Germania și America de Sud, unele creații în stilul baroc nu au apărut decât până în secolul XVIII. Perioada barocă s-a sfârșit în secolul XVIII printr-o tranziție a stilului său caracteristic în curentul mai puțin dramatic și mai decorativ cunoscut drept rococo, potrivit Britannica.

Originile termenului „baroc”

Termenul „baroc” a provenit cel mai probabil din cuvântul italian „barocco”, care era folosit de către filosofi în timpul Evului Mediu pentru a descrie un obstacol în logică. Cuvântul a ajuns, în cele din urmă, să însemne orice idee sau proces de gândire contorsionat.

O altă posibilă sursă este cuvântul portughez „barroco”, folosit pentru a descrie o perlă cu formă imperfectă. Această utilizare persistă și în ziua de astăzi. În critica de artă, termenul „baroc” a ajuns să fie folosit pentru a descrie ceva neregulat sau care se abate de la regulile și proporțiile deja stabilite. Până în secolul XIX, termenul a implicat și calități grotești, exagerate și decorate peste măsură. Cu toate acestea, studiul lui Heinrich Wölfflin cu privire la Renaștere și Baroc (1888) i-a făcut pe critici să reevalueze stilul.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Palatul Brukenthal din Avrig, bijuteria în stil baroc de la poalele Munților Făgăraș

Fontana di Trevi, capodoperă a stilului baroc și una dintre cele mai frumoase fântâni ale Romei

Cetatea Alba Iulia, cel mai impunător monument baroc al Transilvaniei

Castelul Banffy din Bonțida, cunoscut cândva drept Versailles de Transilvania