Luvrul Parizian a depășit de mult statutul de muzeu. Este un titan cultural, un reper de artă și istorie care atrage anual milioane de vizitatori din întreaga lume, reușind astfel să își câștige titlul de cel mai vizitat muzeu din lume. Dar cu toate acestea, popularitatea sa copleșitoare a devenit o sabie cu două tăișuri. În 1980, când a fost modernizat, Luvrul putea primi în jur de 4 milioane de vizitatori anual, dar calculele realității au depășit cu mult acest număr, având în vedere faptul că în prezent peste 8 milioane de persoane îi trec pragul. Un succes fără precedent, da, însă care a venit la pachet inclusiv cu provocări semnificative, de la supraaglomerare, la stresul vizitatorilor, ridicând întrebări cu privire la modul în care muzeul poate echilibra accesibilitatea și conservarea sa.
Deschis în 1793, în timpul Revoluției Franceze, Luvrul a fost unul dintre primele muzee importante care a făcut arta accesibilă publicului larg. De-a lungul secolelor, colecția sa a crescut exponențial, având în prezent peste 380 000 de obiecte, inclusiv unele dintre cele mai emblematice opere de artă din istorie, precum Mona Lisa, Venus de Milo și Victoria înaripată din Samothrace.
Modernizarea muzeului în anii 1980, condusă de arhitectul I.M. Pei, a fost un punct de cotitură în istoria sa. Adăugarea piramidei de sticlă nu numai că a transformat estetica Luvrului, dar i-a și îmbunătățit semnificativ infrastructura. Reproiectarea, cum spuneam deja, a fost gândită pentru a găzdui 4 milioane de vizitatori anual – un număr care părea ambițios la acea vreme, dar care a fost depășit cu mult între timp.
În 2019, de exemplu, muzeul a primit un număr record de 9,6 milioane de vizitatori, o cifră mai mult decât impresionantă. Și chiar și în timpul pandemiei COVID-19, când numărul vizitatorilor a scăzut temporar, Luvrul a rămas o destinație de top pentru iubitorii de artă.
Infrastructura muzeului, proiectată pentru un public mult mai restrâns, se luptă să facă față volumului mare de vizitatori. Cozile lungi, galeriile aglomerate și personalul copleșit au devenit nemulțumiri frecvente, diminuând experiența vizitatorilor.
„Cred că Luvrul este o victimă a propriului succes. Nu vom mai veni”, le declara o vizitatoare din Turcia celor de la The Guardian. „Sunt atât de mulți oameni. Foarte multe camere nu sunt numerotate. Personalul este foarte amabil, dar ai impresia că se află acolo mai mult pentru a arăta drumul oamenilor decât pentru a proteja picturile. Apoi problema timpului de așteptare pentru a intra…Noi aveam bilete cu interval de timp limitat, dar tot a trebuit să așteptăm 45 de minute afară. Nu mi-am dat seama că aveam nevoie de bilete separate pentru expoziția temporară, iar când am vrut să cumpăr, erau deja epuizate”.
Pentru mulți vizitatori, aglomerația de la Luvru a transformat ceea ce ar trebui să fie o experiență culturală liniștită și unică într-un calvar stresant. Cele mai populare atracții ale muzeului, cum ar fi Mona Lisa, sunt adesea înconjurate de mulțimi de oameni, ceea ce face dificilă aprecierea artei. Coridoarele înguste și numărul limitat de locuri pe scaune agravează și mai mult problema, lăsând vizitatorii obosiți și frustrați.
Un studiu realizat în 2018 de ziarul francez Le Figaro a arătat că vizitatorul mediu petrece doar 15 secunde în fața Mona Lisei.
Altfel, conducerea muzeului Luvru este perfect conștientă de aceste probleme și a luat măsuri pentru a le revolva, ba chiar unele soluționări se așteaptă a veni de la președintele Macron, acesta declarând recent că se va implica în curând în planul de reabilitare și readministrare a grandioasei construcții atât pentru a îmbunătăți experiența vizitatorilor, dar și pentru a contribui în continuare la conservarea și protejarea a tot ceea ce înseamnă Luvru.
Directorul Luvrului, Laurence des Cars, scrie The Guardian, a avertizat într-o notă devastatoare adresată ministrului culturii în această lună (ianuarie 2025) că „facilitățile sunt sub standardele internaționale, vizitele nu sunt ușoare și implică așteptări lungi, iar clădirea este în stare proastă, inclusiv scurgeri și controale defectuoase ale temperaturii”. În ciuda investițiilor în noi avanposturi ale Luvrului, inclusiv în Lens, fostul oraș minier din nord, și în Abu Dhabi, vastul muzeu parizian nu a beneficiat de o revizuire structurală semnificativă în ultimele decenii.
Pentru a reduce aglomerația, muzeul Louvre cere acum vizitatorilor să rezerve în avans sloturi de intrare temporizate, un sistem menit să ajute la distribuirea mai uniformă a numărului de vizitatori pe parcursul zilei, dar care nu e viabil tot timpul.
De asemenea, muzeul și-a prelungit programul de funcționare în anumite zile, permițând vizitatorilor să exploreze galeriile în perioade mai puțin aglomerate.
Luvrul, ca multe alte muzee importante din lume, a adoptat tehnologia pentru a îmbunătăți accesibilitatea, site-ul său oferind tururi virtuale, hărți detaliate și resurse educaționale, permițând astfel vizitatorilor să își planifice călătoriile mai eficient.
Dar în ciuda acestor eforturi, popularitatea muzeului Luvru continuă să depășească capacitatea sa. Unii experți susțin că muzeul trebuie să își regândească complet abordarea, poate prin extinderea spațiului său fizic sau prin crearea de locații satelit pentru a ușura povara asupra clădirii principale.
O soluție potențială la toate acestea ar fi valorificarea și mai mult a tehnologiei. Experiențele de realitate virtuală, ghidurile de realitate augmentată și expozițiile online ar putea contribui la reducerea presiunii fizice asupra muzeului, atrăgând în același timp publicul. În plus, Luvrul ar putea explora parteneriate cu alte instituții culturale pentru a împărtăși colecțiile sale și pentru a reduce supraaglomerarea.
Trecând la partea istorică a muzeului, se pot scrie romane despre acest simbol al artei universale, al creativității și al ambiției umane.
Cu o colecție care acoperă peste 9.000 de ani de civilizație, Luvrul găzduiește unele dintre cele mai valoroase opere de artă din istorie, iar dincolo de comorile sale artistice, muzeul este absolut un loc al poveștilor fascinante, al recordurilor și controverse ocazionale.
Luvrul datează de la sfârșitul secolului al XII-lea, când a fost construit ca o fortăreață de către regele Filip al II-lea. Scopul său principal a fost acela de a proteja Parisul de invazii, iar rămășițe ale acestei structuri medievale pot fi încă văzute în subsolul muzeului. De-a lungul secolelor, muzeul Luvru a suferit numeroase transformări, evoluând de la o reședință regală la un muzeu public.
La 10 august 1793, în timpul Revoluției Franceze, Luvrul și-a deschis oficial porțile ca muzeu cu o colecție de 537 de picturi, multe dintre acestea fiind confiscate de la aristocrația franceză și de la biserică.
Astăzi, colecția muzeului a ajuns să includă peste 380 000 de obiecte, dintre care 35.000 sunt expuse în orice moment.
Piramida de sticlă iconică a Luvrului de sticlă, proiectată de arhitectul I.M. Pei, a fost adăugată în 1989 și de atunci a devenit un simbol al muzeului. Deși inițial controversată, piramida este acum celebrată pentru designul său inovator și rolul în modernizarea Luvrului.
Luvrul este cel mai vizitat muzeu din lume (în 2019 a primit un număr record de 9,6 milioane de vizitatori, numărul acestora continuând să crească după pandemie). Este cel mai mare muzeu de artă, acoperind o suprafață de 72.735 metri pătrați. Dacă vizitatorii și-ar petrece doar 30 secunde uitându-se la fiecare piesă de artă, le-ar lua peste 100 de zile să vadă totul.
Luvrul este „casa” celei mai faimoase picturi: Mona Lisa a lui Leonardo da Vinci, care atrage milioane de vizitatori în fiecare an, mulți dintre ei așteptând la cozi enorme doar pentru o scurtă privire a zâmbetului ei enigmatic.
În timp ce Mona Lisa și Venus de Milo sunt atracțiile principale ale Luvrului, vasta colecție a muzeului oferă nenumărate alte capodopere care merită explorate, câteva dintre acestea fiind Victoria înaripată din Samothrace, o uimitoare sculptură elenistică a zeiței grecești Nike, Libertatea conducând poporul, pictura iconică a lui Eugène Delacroix ce comemorează Revoluția din iulie 1830 și care a devenit un simbol al libertății și al rezistenței. Codul lui Hammurabi, unul dintre cele mai vechi coduri juridice cunoscute.
Pentru cei care doresc să se aventureze în afara drumului bătătorit, Luvrul găzduiește, de asemenea, comori mai puțin cunoscute, cum ar fi Galeria Apollo, o prezentare orbitoare a bijuteriilor coroanei franceze, și Colecția de artă islamică, care cuprinde peste 3.000 de lucrări care acoperă 13 secole.
Istoria Luvrului nu este lipsită de controverse, iar una dintre cele mai cele mai notabile este dezbaterea cu privire la proprietatea artefactelor sale. Multe piese din colecția muzeului, inclusiv Mona Lisa și Venus de Milo, au fost achiziționate în timpul perioadelor de expansiune colonială și de război. Criticii susțin că aceste opere ar trebui repatriate în țările lor de origine.
Mona Lisa, de altfel, a fost furată în 1911, de italianul Vincenzo Peruggia, un fost angajat al muzeului care credea că pictura aparținea Italiei. Furtul a făcut titlurile internaționale, iar tabloul a dispărut timp de doi ani înainte de a fi recuperat. Acum, Mona Lista se află în spatele unui geam antiglonț și are propria ei pază înarmată.
Mai recent, Luvrul s-a confruntat cu critici pentru parteneriatul său cu Abu Dhabi, care a deschis o filială a muzeului în 2017. S-a comentat asupra faptului că această afacere, în valoare de peste 1 miliard de dolari, prioritizează câștigurile financiare în detrimentul integrității culturale.
Dar cu toate bune și rele, activitatea Luvru a fost mereu în continuă expansiune, muzeul fiind inclusiv gazda mai multor evenimente revoluționare care au modelat lumea artei.
Deschiderea lui în 1793 a marcat nașterea muzeului public de artă modern, făcând arta accesibilă oamenilor din toate categoriile sociale.
Luvrul găzduiește în mod regulat expoziții majore care atrag atenția la nivel mondial. De exemplu, expoziția Leonardo da Vinci din 2019 a comemorat cea de-a 500-a aniversare a morții artistului și a atras peste 1 milion de vizitatori.
În 2016, Luvrul a devenit primul muzeu care a găzduit o experiență de realitate virtuală, permițând vizitatorilor să exploreze galeriile sale din confortul casei lor.
În 1993, scrie britannica.com, la cea de-a 200-a aniversare a muzeului, a fost inaugurată aripa Richelieu reconstruită, ocupată anterior de Ministerul de Finanțe al Franței; pentru prima dată, întregul Luvru a fost dedicat unor scopuri muzeale. Noua aripă avea peste 21 368 de metri pătrați de spațiu expozițional, găzduind inițial colecții de pictură europeană, arte decorative și artă islamică. Trei curți interioare cu acoperiș de sticlă prezentau sculptură franceză și opere de artă antice asiriene. Colecția de artă islamică a muzeului, în plină expansiune, s-a mutat ulterior în propria aripă (inaugurată în 2012), pentru care arhitecții italieni Mario Bellini și Rudy Ricciotti au închis o altă curte interioară sub un acoperiș ondulat auriu din sticlă și oțel.
Cele mai vechi lucrări ale muzeului Luvru datează de acum 9.000 de ani, acestea aparținând colecțiilor din Orientul Mijlociu (cum ar fi statuia Aïn Ghazal, care datează din secolul al VII-lea î.Hr., un artefact descoperit în Iordania în 1985).
Sunt atâtea de văzut și descoperit în Luvru, încât prezentarea detaliată a multor aspecte legate de muzeu poate fi subiectivă.
Și în loc de final, așa cum s-a mai scris, Luvrul este mai vechi decât multe țări. Este imens și elegant și găzduiește mai multe opere de artă decât orice alt muzeu din lume, iar unii vizitatori (și chiar membri ai personalului) au declarat în repetate rânduri că la Luvru „trăiesc” inclusiv fantome. Dar pentru mistici, nu este ceva ieșit din comun, ba chiar dimpotrivă, ar fi de la sine înțeles ca într-un astfel de loc al artei milenare să se plimbe entități misterioase.
Surse:
https://www.britannica.com/topic/Louvre-Museum
https://www.cometoparis.com/paris-guide/paris-monuments/louvre-museum-s927
Cel mai frumos muzeu din lume. Perla ascunsă din Hiroshima
Capitoline, cel mai vechi muzeu din lume. În curând, împlinește 555 de ani
Cel mai bine păzit muzeu din lume. O fuziune de artă, inovație și istorie
Muzeul care găzduiește cele mai multe artefacte și opere de artă furate