Al Doilea Război Mondial nu a fost doar o bătălie pentru pământ și putere, ci și un război pentru cultură. Naziștii, faimoși pentru jefuirea sistematică a operelor de artă din întreaga Europă, au încercat să distrugă ori să confiște operele pe care le considerau „degenerate”, în timp ce acaparau capodopere pentru propriile lor colecții. În mijlocul acestui haos, a existat și un colac de salvare prin misiunea cuiva a proteja mii de opere de artă neprețuite din Muzeul Luvru din Paris. Jacques Jaujard (1895 – 1967), un funcționar francez și director al Muzeelor Naționale din Franța, a devenit un erou al conservării culturii prin evacuarea în siguranță a peste 4.000 de opere de artă în Valea Loarei.
Relația regimului nazist cu arta a fost complexă și distructivă. Adolf Hitler, el însuși un artist ratat, a avut o obsesie deosebită pentru controlul expresiei culturale. Naziștii au confiscat opere de artă de la familii de evrei, din muzee și colecții private, etichetând adesea operele moderne și avangardiste drept „artă degenerată” (Entartete Kunst). Aceste opere au fost fie distruse în incendii publice, fie vândute pentru a finanța mașinăria de război nazistă. În 1939, naziștii au ars 3 825 de opere de artă pe care le considerau „de mică valoare”, o amintire înfricoșătoare a disprețului lor pentru patrimoniul cultural.
În timp ce amenințarea ocupației naziste plana asupra Franței, guvernul francez și instituțiile culturale s-au confruntat cu o provocare majoră: cum să își protejeze comorile naționale de distrugere sau furt. Luvrul, care adăpostește unele dintre cele mai emblematice opere de artă din lume, era deosebit de vulnerabil.
Jacques Jaujard a fost un înalt funcționar public cu o profundă apreciere pentru artă și cultură. Numit director al Muzeelor Naționale Franceze în 1939, Jaujard era responsabil cu supravegherea muzeului Luvru și a altor instituții importante. Jaujard nu a fost soldat sau politician, dar rolul său în conservarea patrimoniului cultural al Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial s-a dovedit a fi unul dintre cele mai importante acte de rezistență împotriva naziștilor.
Previziunea lui Jaujard a fost remarcabilă. Cu mult înainte de invazia germană în Franța, el a recunoscut potențiala amenințare la adresa colecției Luvrului. În august 1939, cu doar câteva săptămâni înainte de izbucnirea războiului, Jaujard a inițiat o operațiune secretă de evacuare a celor mai valoroase opere de artă ale muzeului. Cunoscută sub numele de „Exodul Louvre”, operațiunea a presupus mutarea a peste 4 000 de opere de artă în siguranță în Valea Loarei, o regiune mai puțin susceptibilă de a fi vizată de bombardamente sau invazii.
Evacuarea colecției de la Luvru a fost un coșmar logistic. Jaujard și echipa sa au trebuit să împacheteze și să transporte cu grijă mii de opere de artă fragile și neprețuite, inclusiv picturi, sculpturi și antichități. Iar ceasul ticăia, deoarece amenințarea invaziei naziste se apropia cu fiecare zi care trecea.
Operațiunea a început cu ambalarea meticuloasă a operelor de artă. Fiecare piesă a fost învelită în materiale de protecție și plasată în lăzi făcute la comandă. Mona Lisa, probabil cel mai faimos tablou din lume, a beneficiat de o atenție specială. A fost transportată într-o cutie cu temperatură controlată, însoțită de paznici înarmați, pentru a-i asigura protecție. Alte capodopere, precum Venus de Milo și Victoria înaripată din Samothrace, au fost, de asemenea, mutate cu grijă.
Operele de artă au fost transportate în convoaie de camioane, trenuri și chiar trăsuri trase de cai la diferite castele din Valea Loarei, departe de linia frontului, care au servit drept adăposturi temporare pentru comorile Luvrului. Jaujard a supravegheat personal operațiunea, asigurându-se că fiecare piesă era depozitată și catalogată în siguranță.
Valea Loarei, cu dealurile sale și castelele izolate, a oferit o ascunzătoare ideală pentru operele de artă evacuate. Château de Chambord, unul dintre cele mai mari și mai faimoase castele din regiune, a devenit principalul loc de depozitare, încăperile lui fiind umplute cu lăzi conținând unele dintre cele mai mari capodopere ale lumii.
Dar castelele nu erau echipate pentru a face față unei operațiuni de o asemenea amploare, astfel încât personalul s-a confruntat cu numeroase provocări, inclusiv menținerea temperaturii și a nivelului de umiditate adecvate pentru conservarea operelor de artă.
La rândul lor, naziștii, conștienți de evacuarea obiectelor de artă din Luvru, au făcut mai multe încercări, din fericire eșuate, de a le localiza.
Atunci când Parisul a fost eliberat în 1944, misiunea lui Jacques Jaujard era departe de a se fi încheiat. Operele de artă au trebuit să fie transportate cu grijă înapoi la Luvru, un proces care a durat câteva luni. În mod remarcabil, nicio piesă nu a fost pierdută sau deteriorată în timpul întregii operațiuni, astfel că eforturile lui Jaujard în timpul Exodului de la Luvru au salvat de la distrugere sau furt unele dintre cele mai importante comori culturale ale lumii, acțiunile lui creând un precedent pentru protejarea patrimoniului cultural în perioade de conflict.
„Arta este sufletul unui popor și trebuie protejată cu orice preț”. (Jacques Jaujard)
Surse:
https://www.monumentsmenandwomenfnd.org/jaujard-jacques
https://www.thecollector.com/jacques-jaujard-louvre-museum/
Fantomele de la Luvru, cel mai faimos muzeu al lumii. Arta întâlnește supranaturalul
Muzeul Luvru din Paris, o poveste cu trei nume
Capitoline, cel mai vechi muzeu din lume. În curând, împlinește 555 de ani
Muzeul care găzduiește cele mai multe artefacte și opere de artă furate