Dacă ai urmărit vreodată competiții de atletism, curse de cai sau ciclism pe pistă, probabil ai observat că toate se desfășoară în sens antiorar. De ce atleții aleargă în sens antiorar și cum de a devenit acest sens un standard la nivel mondial?
De ce atleții aleargă în sens antiorar? Chiar dacă această tradiție nu a fost una continuă, de exemplu, la Oxford și Cambridge, alergătorii obișnuiau să alerge în sens orar până prin anii 1940, regula mersului în sens antiorar este veche de mii de ani. În Grecia Antică, alergătorii concurau în sens antiorar, la fel și conducătorii de care în Roma Antică.
Există chiar și o legendă legată de originea acestei tradiții. Se spune că în Roma Antică, la Circus Maximus, cursele de care se desfășurau inițial în sens orar. Însă, după ce un conducător de car l-ar fi lovit din greșeală pe împăratul Nero cu biciul, acesta a fost executat pe loc, iar din ziua următoare toate cursele au fost organizate în sens invers, adică antiorar. Deși decizia a fost probabil una arbitrară, în timp a devenit o tradiție.
Totuși, nu toată lumea este de acord cu această explicație. Există teorii mai fanteziste care susțin că direcția antiorară ar avea legătură cu efectul Coriolis, forța cauzată de rotația Pământului. Unii susțin că alergătorii ar avea un mic avantaj dacă aleargă în sens antiorar în emisfera nordică, deoarece acest sens i-ar ajuta să obțină timpi mai buni.
Cu toate acestea, dovezile în favoarea acestei teorii sunt aproape inexistente. De fapt, sportivii din emisfera sudică au obținut numeroase performanțe notabile, concurând tot în sens antiorar, notează IFL Science.
O explicație mult mai plauzibilă ține de predominanța picioarelor drepte la oameni. Majoritatea persoanelor sunt dreptace (inclusiv la nivelul picioarelor), iar acest lucru le ajută atunci când aleargă în sens antiorar. Piciorul drept, fiind mai puternic, lucrează mai eficient la viraje, rămânând pe partea exterioară și ajutând la propulsie.
Există chiar și studii care arată că oamenii au o tendință naturală de a se învârti în sens antiorar. Într-un experiment, 13 adulți au fost puși să alerge în cerc într-un spațiu perfect simetric. Indiferent de poziția de start sau de direcția privirii, peste 80% dintre participanți au ales instinctiv să alerge în sens antiorar.
Mai există o teorie, legată de estetică: pentru public, un sportiv care aleargă de la stânga spre dreapta pe linia de finiș este mai plăcut vizual, mai ales în culturile în care citim de la stânga la dreapta.
În final, chiar dacă tradiția și preferințele naturale au contat, motivul principal pentru care direcția antiorară a devenit standard este unul practic: standardizarea. Odată ce o regulă a fost stabilită, este mult mai simplu ca toată lumea să se antreneze și să concureze în aceleași condiții, fără să existe avantaje sau dezavantaje artificiale.
Wisteria, secretul din pânza lui Claude Monet
Prânzul la iarbă verde, cel mai „scandalos” tablou al lui Manet