James Harrison, prima persoană care a creat o mașină de făcut gheață și un frigider viabile din punct de vedere comercial

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

La mijlocul secolului al XIX-lea, lumea se afla în pragul unei revoluții, una care avea să schimbe modul în care oamenii păstrau alimentele și savurau băuturile. Iar în centrul acestei transformări s-a aflat James Harrison, un expatriat scoțian a cărui ingeniozitate a condus la crearea primei mașini de fabricat gheață viabilă din punct de vedere comercial. Contribuțiile sale nu numai că au pus bazele refrigerării moderne, dar au și remodelat industriile din Australia și nu numai.

James Harrison s-a născut la 17 aprilie 1816, în Scoția, fiind fiul unui pescar. Și-a primit educația la Anderson’s University și la Glasgow Mechanics’ Institution, unde s-a specializat în chimie. După ce s-a format ca ucenic tipograf în Glasgow și jurnalist în Londra, în 1837 a emigra în Australia, stabilindu-se întâi la Sydney. În Melbourne, a lucrat pentru John Pascoe Fawkner (politician și om de afaceri), în 1839 a fondat ziarul Geelong Advertiser, trei ani mai târziu devenind proprietarul lui.

În 1862, a trebuit să vândă ziarul pentru a scăpa de faliment, dar a fost păstrat de noii proprietari în calitate de redactor. În 1865, a fondat Geelong Register (însă nu l-a putut menține pe linia de plutire), iar 1867, a devenit redactor la Melbourne Age.

După alte câteva mișcări avute pe piața media, Harrison a început să se concentreze mai mult pe partea de știință, într-o perioadă în care gheața era un produs de lux, recoltat în principal din lacuri sau importat din regiuni mai reci, iar dependența de gheața naturală nu era doar costisitoare, ci și inconsistentă, ceea ce l-a determinat pe Harrison să caute o soluție.

În 1851, Harrison a construit prima sa mașină experimentală de produs gheață, pe malul râului Barwon din Geelong. Până în 1854, Harrison a transformat acest concept într-un produs viabil din punct de vedere comercial, brevetându-și sistemul de refrigerare prin comprimare a vaporilor, în 1855. Acest sistem inovator folosea un compresor pentru a forța vaporii de eter să intre într-un condensator, unde se răceau și se lichefiau. Gazul lichefiat circula apoi prin serpentinele de refrigerare înainte de a se vaporiza din nou, creând un ciclu de răcire eficient.

Prima mașină comercială de fabricat gheață a lui Harrison a fost o minune a ingineriei pentru vremea sa. Cu un volant de cinci metri, aceasta putea produce o cantitate impresionantă de 3 000 de kilograme de gheață pe zi, suficientă pentru a satisface cererile fabricilor locale de bere și ale industriei de ambalare a cărnii. Clientul său inițial a fost Glasgow & Co, o fabrică de bere din Bendigo care a recunoscut potențialul tehnologiei lui Harrison de a-și îmbunătăți procesele de producție. Impactul invenției lui Harrison s-a extins dincolo de fabricile de bere; aceasta a revoluționat metodele de conservare a alimentelor în întreaga Australie. În 1859, Harrison a fondat Victoria Ice Works în Melbourne și ulterior s-a asociat cu Sir Peter Nicol Russell pentru a înființa Sydney Ice Company, în 1860. Aceste întreprinderi au marcat începutul unei noi ere în tehnologia de refrigerare.

Contribuțiile lui Harrison nu au trecut neobservate. În 1873, acesta și-a prezentat sistemul de refrigerare la Expoziția de la Melbourne, unde a demonstrat că dacă este păstrată congelată timp de luni de zile carnea rămâne perfect comestibilă. Această realizare i-a adus o medalie de aur și i-a consolidat reputația de pionier al tehnologiei de refrigerare.

Totuși, în ciuda acestor succese, Harrison s-a confruntat cu provocări de-a lungul timpului. Încercarea sa ambițioasă de a expedia carne congelată în Anglia s-a încheiat dezastruos atunci când a subestimat cantitatea de gheață necesară pentru conservare în timpul transportului. Acest eșec a dus la dificultăți financiare și i-a pătat temporar reputația, la scurt timp revenind la prima dragoste: jurnalismul.

„Pentru inovațiile sale, James Harrison a obținut în 1873 o medalie de aur la Expoziția de la Melbourne, demonstrând atunci că dacă este păstrată congelată timp de luni de zile, carnea poate rămâne perfect comestibilă, de asemenea putând fi expediată în Anglia. Aceste idei i-au adus în luna iulie o sponsorizare de 2500 de lire sterline pentru a le pune în practică, odată cu transportul spre Anglia de 25 de tone de carne de vită și de oaie. Din păcate, experiementul a eșuat din lipsa fondurilor suficiente pentru utilaje adecvate, manipularea greșită și ignorarea faptului că toată marfa transportată ar fi trebuit refrigerată, acestea ducând la deteriorarea cărnii.

Cu toate acestea, Harrison a reușit să își breveteze în Marea Britanie lăzile frigorifice pentru nave, și-a îmbunătățit brevetele anterioare și și-a reluat munca de jurnalist.

A revenit în Geelong, Australia, abia după aproximativ nouăsprezece ani, stabilindu-se cu familia la Point Henry, unde a continuat să scrie, în același timp plănuind să producă sifon.

James Harrison a murit la 3 septembrie 1893, supraviețuind celei de-a treia soții și mai multor copii.

Cu timpul, progresele au înlocuit eterul cu agenți frigorifici mai siguri, dar principiile stabilite de Harrison au rămas parte integrantă a sistemelor de răcire contemporane, astfel că, dacă azi ne bucurăm de băuturi reci sau de alimente conservate, cu siguranță îi datorăm recunoștință lui James Harrison, „părintele refrigerării”.

Surse:

https://adb.anu.edu.au/biography/harrison-james-2165

https://www.abc.net.au/news/2022-04-01/james-harrison-the-inventor-of-the-ice-making-machine/100951092

https://www.britannica.com/biography/James-Harrison

Vă mai recomandăm să citiți și:

Cornelis Drebbel: geniul uitat care „a scris” viitorul. Inventatorul submarinului navigabil, al termostatului și mașinii de tip perpetuum mobile

Adidas sinonim cu Adi Dassler, inventatorul pantofilor sport

Hans Christian Andersen, cel mai mare povestitor universal, se pare că a murit virgin. Inventator al tăieturilor pe hârtie

Emile Berliner, inventatorul gramofonului