Complexul lui Oedip, în teoria psihanalitică, descrie dorința unui copil de a avea o implicare sexuală cu părintele de sex opus, însoțită de un sentiment de rivalitate față de părintele de același sex, o etapă crucială în procesul normal de dezvoltare.
Complexul lui Oedip a fost introdus de Sigmund Freud în lucrarea sa „Interpretarea viselor” (1899).
Termenul provine de la eroul teban Oedip din mitologia greacă, care și-a ucis tatăl fără să știe și s-a căsătorit cu mama sa. Echivalentul feminin, numit complexul Electra, se referă la o altă figură mitologică, care a participat la uciderea mamei sale, potrivit Britannica.
Freud considera că acest complex apare, în general, la copiii cu vârste cuprinse între trei și cinci ani și că etapa se încheie atunci când copilul se identifică cu părintele de același sex și își reprimă instinctele sexuale. Dacă relațiile anterioare cu părinții au fost afectuoase și lipsite de traume, iar atitudinile parentale nu au fost nici excesiv de restrictive, nici excesiv de stimulative, copilul trece prin această fază fără probleme.
În schimb, în prezența unor traume, poate apărea o „nevroză infantilă”, ce devine un precursor important al reacțiilor similare din viața adultă. Supraeul, factorul moral care domină mintea adultului conștient, își are originea în depășirea complexului Oedip. Freud considera că reacțiile împotriva acestui complex reprezintă una dintre cele mai importante realizări sociale ale minții umane.