Yayoi Kusama, artista care a transformat halucinațiile într-un imperiu artistic global

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Yayoi Kusama a murit pe 14 august a.c., într-un spital din Tokyo, la vârsta de 97 de ani. Moartea sa a fost anunțată pe 27 august de Yayoi Kusama Inc., compania care îi reprezintă activitatea, iar cauza morții nu a fost făcută publică.

Potrivit reprezentanților, Kusama a continuat să picteze până în ultimele zile de viață, închizând astfel o carieră de peste șapte decenii, care a inclus pictură, sculptură, instalații, performance, film, romane și poezie.

Numele ei e legat, pentru marele public, de „Infinity Mirror Rooms”, camerele cu oglinzi și lumini care au transformat vizita la muzeu într-un moment bun de fotografiat, și de bulinele repetate obsesiv pe pânze, dovleci și produse de lux. Puțini știu însă că aceste elemente au fost legate de experiențele vizuale și psihologice pe care artista le-a descris încă din copilărie.

O copilărie marcată de halucinații

Kusama s-a născut în 1929, în orașul Matsumoto, într-o familie înstărită care avea o pepinieră și o fermă de semințe. Copilăria ei a fost marcată de o mamă violentă, care îi distrugea desenele și o trimitea să-și spioneze tatăl infidel, și de anii celui de-Al Doilea Război Mondial, în care, adolescentă fiind, cosea parașute pentru soldați.

Pe la zece ani, Kusama a început să aibă halucinații intense: câmpuri de puncte care îi acopereau câmpul vizual, plase și flori care păreau că îi vorbesc. A descris ulterior experiența drept „auto-obliterare”, senzația că propriul corp se dizolvă în mediul din jur. În loc să le ignore, a început să deseneze ceea ce vedea. Bulinele și rețelele repetitive care aveau să-i definească opera au devenit astfel strâns legate de experiențele ei vizuale.

New York, sărăcia și conflictul cu lumea artei

În 1957, după ce a corespondat cu Georgia O’Keeffe, care a încurajat-o să încerce Statele Unite, Kusama s-a mutat în America. A petrecut câteva luni la Seattle, unde a avut o expoziție personală, înainte de a se muta în 1958 la New York. Acolo a devenit apropiată de artiști precum Donald Judd și a produs seria „Infinity Nets”, pânze acoperite cu mii de mici arcuri de vopsea repetate până când formează o rețea continuă.

În 1963, instalația ei „Aggregation: One Thousand Boats Show” a prezentat o barcă acoperită cu forme moi, înconjurată de 999 de imagini fotografice ale aceleiași lucrări. La expoziție a ajuns și Andy Warhol, una dintre figurile centrale ale Pop Art-ului american. Trei ani mai târziu, Warhol a expus „Cow Wallpaper”, o lucrare în care imaginea unei vaci era repetată pe întreaga suprafață a pereților. Kusama a susținut ulterior că Warhol i-a preluat ideea repetării unei singure imagini. Asemănarea dintre cele două lucrări este documentată, dar nu există un consens potrivit căruia Warhol ar fi copiat-o în mod demonstrabil.

În acei ani, Kusama avea dificultăți financiare și era o prezență neobișnuită într-o scenă artistică dominată de bărbați. Deși lucrările ei atrăgeau atenția, recunoașterea pe care avea să o primească mult mai târziu era încă departe.

Cinci decenii în care spitalul a fost și casă, și loc de retragere

Kusama s-a întors în Japonia în 1973. În 1977, s-a internat voluntar într-un spital de psihiatrie din Tokyo, unde a continuat să trăiască și să lucreze pentru tot restul vieții. Studioul ei se afla în apropiere, iar artista mergea acolo pentru a picta și se întorcea apoi la spital.

Pentru Kusama, arta era și o formă de a-și gestiona suferința psihică. Ea a spus în repetate rânduri că pictura și scrisul au ajutat-o să continue să trăiască și să lucreze.

Revenirea și gloria globală

După ani în care fusese aproape uitată de scena artistică internațională, Kusama a fost aleasă în 1993 să reprezinte Japonia la Bienala de la Veneția. A prezentat „Mirror Room (Pumpkin)”, o instalație cu oglinzi și dovleci galbeni acoperiți cu buline negre. Participarea la Veneția a contribuit la reevaluarea operei sale și la revenirea ei în atenția lumii artei.

În deceniile următoare, „Infinity Mirror Rooms” au devenit unele dintre cele mai cunoscute instalații contemporane, iar expozițiile sale au atras un public uriaș. În 2012, Kusama a început colaborarea cu Louis Vuitton, iar în 2017 s-a deschis la Tokyo muzeul dedicat operei sale.

Succesul ei comercial a crescut în paralel. În 2022, o lucrare „Infinity Net” din 1959 s-a vândut la licitație pentru 10,496 milioane de dolari, unul dintre cele mai mari prețuri obținute până atunci de opera unei artiste în viață.

Kusama a rămas, până la final, una dintre cele mai cunoscute artiste contemporane din lume. A reușit să transforme motive care porneau din experiențele sale personale – punctele, rețelele, oglinzile și repetarea – într-un limbaj vizual recognoscibil la nivel mondial.

Știați că?

Yayoi Kusama a avut o relație de peste zece ani cu artistul american Joseph Cornell. Relația a fost intensă și, potrivit unor surse biografice și mărturiilor artistei, erotică, dar fără relații sexuale.

Prima ei „Infinity Mirror Room”, „Infinity Mirror Room-Phalli’s Field”, a fost prezentată în 1965, transformând pentru prima dată în mod spectaculos motivul repetitiv al operelor sale într-un spațiu în care spectatorul intra efectiv.

În 2011, Kusama a colaborat cu Lancôme pentru o ediție limitată de produse Juicy Tubes, iar în 2012 a început colaborarea cu Louis Vuitton. Colaborările cu marile branduri au contribuit la transformarea motivelor sale într-un fenomen recognoscibil și în afara muzeelor și galeriilor.

Surse:

https://hirshhorn.si.edu/kusama/infinity-rooms/

https://www.theguardian.com/artanddesign/2026/aug/27/yayoi-kusama-obituary

https://www.reuters.com/world/asia-pacific/japanese-artist-yayoi-kusama-dies-97-kyodo-says-2026-08-27/

Vă mai recomandăm să citiți și:

„Influencerii” din Antichitate: iată cum a avut loc cea mai mare expansiune artistică din istorie!

Tehnici artistice esențiale folosite de pictori celebri

Record istoric în muzică: șase artiști britanici intră simultan în Rock & Roll Hall of Fame

Muzica country are o istorie mult mai surprinzătoare decât ai crede! De la influențe africane și cântăreți de operă până la artiști pe care industria i-a uitat