Descoperire importantă pentru părinţi: cum schimbă matematica creierul copiilor şi ce trebuie să faceţi pentru a-i ajuta

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Care este concluzia studiului? Efortul de a exersa adunarea şi înmulţirea alături de copilul dumneavoastră va fi recompensat.

„Experienţa contează cu adevărat”, spune Dr. Kathy Mann Koepke de la National Institutes of Health, organizaţia care a finanţat această cercetare.

Copiii sănătoşi trec de la număratul pe degete la ceea ce cercetătorii numesc „recuperarea informaţiilor” la vârsta de 8-9 ani, când încă învaţă adunarea şi scăderea. Cercetătorii ştiu că gradul de reuşită al acestei tranziţii prezice rezultatele pe termen lung pe care un copil le va obţine la matematică.

Cei ce nu se descurcă „îşi încetinesc învăţarea matematică ulterioară”, spune Mann Koepke.

Totuşi, de ce unii copii se descurcă mai bine decât alţii?

Pentru a afla, cercetătorii de la Universitatea Stanford au decis mai întâi să studieze creierele a 28 de copii în timp ce aceştia rezolvau câteva probleme simple de adunare în timp ce se aflau într-un aparat RMN.

Copiii cu vârste cuprinse între 7 şi 9 ani vedeau pe ecran o adunare (spre exemplu, 3 + 4 = 7) şi trebuia să apese un buton prin care să spună dacă răspunsul de pe ecran este corect sau greşit. Cercetătorii înregistrau cât de repede reacţionau copiii şi care regiuni ale creierului deveneau active atunci când răspundeau.

Ulterior, cercetătorii au testat copiii şi într-o sesiune faţă-în-faţă, dorind să vadă dacă îşi mişcau buzele sau dacă numărau pe degete când ofereau răspunsul, urmând să compare aceste date cu cele oferite în urma scanării cerebrale.

Copiii au fost testaţi de două ori, la aproximativ un an distanţă. Pe măsură ce copiii creşteau în vârstă, răspunsurile lor se bazau mai mult pe memorie şi deveneau mai rapide şi mai precise, iar acest lucru se putea observa şi în creier. Se înregistra mai puţină activitate în regiunile prefrontale şi parietale, ce sunt asociate număratului, şi mai multă activitate în „centrul de memorie” al creierului, hipocampul, se arată în studiul publicat în Nature Neuroscience.

Hipocampul este un fel de „releu” în care ajung noile amintiri (din memoria de lucru) şi care pot fi apoi trimise în alte locuri pentru stocarea pe termen lung şi pentru recuperarea lor. Aceste conexiuni din hipocamp deveneau mai puternice pe măsură ce copiii aveau performanţe matematice mai bune.

„Cu cât erau mai solide conexiunile, cu atât abilitatea fiecărui individ de a recupera fapte din memorie era mai bună”, a explicat Dr. Vinod Menon, profesor de psihiatrie la Universitatea Stanford şi totodată coordonatorul acestui studiu.

Ulterior, echipa condusă de Menon a apelat la 20 de adolescenţi şi la 20 de adulţi care au efectuat aceleaşi probleme simple de adunare în timp ce se aflau într-un aparat RMN. Rezultatele au arătat că adulţii nu îşi folosesc hipocampul în acelaşi mod. În loc să depună mult efort, recuperarea informaţiei „6 + 4 = 10” din memoria de lungă durată era aproape automată, relatează Menon.

Cu alte cuvinte, de-a lungul timpului creierul a devenit din ce în ce mai eficient în a recupera informaţii. Mann Koepke foloseşte metafora unui câmp cu iarbă plin de denivelări. Dacă mergem suficient de des pe aceeaşi rută, se formează o potecă plată, lipsită de iarbă, făcând mai uşoară traversarea terenului.

Dacă creierul nu trebuie să muncească la fel de mult pentru a rezolva probleme simple de matematică, el dispune de mai multă memorie de lucru cu care poate să proceseze lecţiile mai complexe de matematică prezentate de profesor.

„Studiul oferă noi dovezi ce atestă că experienţa dobândită prin efectuarea de exerciţii matematice chiar schimbă conexiunile din hipocamp. Acestea devin mai stabile pe măsură ce abilitatea se dezvoltă. Aşadar, învăţarea adunării şi a tablei înmulţirii şi repetarea acestora chiar ajută”, explică Dr. Kathy Mann Koepke.

Specialistul recomandă părinţilor să îşi chestioneze copiii în ordine diferită, spre exemplu mai întâi 9 x 3 şi apoi 10 x 9, pentru a vă asigura că ţin cu adevărat minte şi că nu au fost nevoiţi să se gândească pentru a obţine răspunsul.

Deşi acest studiu se concentrează asupra matematicii, Mann Koepke afirmă că dezvoltarea cognitivă funcţionează probabil în acelaşi mod şi la nivel general. Până la urmă, copiii care asociază mai devreme sunetele literelor învaţă să citească mai repede.

Profesorul Menon afirmă că următorul pas constă în studierea copiilor care au probleme la matematică, pentru a vedea ce nu funcţionează cum trebuie, astfel încât oamenii de ştiinţă să încerce noi strategii pentru a-i ajuta să înveţe.

Sursa: AP, Universitatea Stanford