Sângele tânăr, fluidul ce ar putea alimenta ”fântâna tinereţii” din corpul uman

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

În secolele XVI şi XVIII, societăţile occidentale considerau îmbătrânirea un moment valoros. Dar din secolul XIX, oamenii au început să caute moduri prin care să elimine sau să minimalizeze efectele îmbătrânirii. Conform Live Science, chiar din perioada lui Herodot (sec. V) existau poveşti privind ”Fântâna tinereţii” ce ar fi fost localizată undeva în adâncurile Etiopiei. 

De asemenea, sângele este un simbol atât al vieţii, cât şi al morţii. Aşadar, nu este surpinzător că fluidul este asociat căutării pentru tinereţe eternă, în literatură, legende, magie sau medicină. Studiile ştiinţifice recente au dezvăluit că procedurile de transfuzie a sângelui de la tineri ar putea inversa procesul de îmbătrânire. Însă primele ”transfuzii de sânge” de la o persoană la alta a avut loc în 1492 şi au fost efectuate pentru Papa Inocenţiu al-VIII-lea.

Există însă discuţii privind modul în care i-a fost administrat sângele deoarece teoria circulaţiei sanguine a fost publicată în 1628, cu 150 de ani mai târziu. Sursele din 1873 notează că: ”Tot sângele bătrânului va trece prin venele unui tânăr deoarece sângele acestuia se va duce către Papă”. Dar în 1723, sursele erau mult mai puţin specifice: ,,Trei tineri au murit deoarece sângele le-a fost extras din vene…într-o încercare de a-l trata pe Papă”. În ciuda tratamentului, Papa nu s-a însănătoşit. 

Din 2017, ”sângele tinerilor” a redevenit un subiect important şi o oportunitate de afacere pentru unii. Compania Alkahest publica rezultatele unui test unde plasma de la donatorii tineri a fost utilizată pentru transfuzii către bătrâni cu demenţă. Un grup de 18 persoane cu vârste între 54 şi 86 de ani cu simprome ale Alzheimerului slabe până la moderate au fost implicate în studiu. Acestora le-au fost administrate transfuzii cu plasmă (sau placebo în cazul grupului de control) de două ori pe săptămână, timp de o lună.  

Din fericire, experimentul a avut rezultate mult mai pozitive decât cele obţinute în cazul Papei Inocenţiu al-VIII-lea. Niciunul dintre pacienţi nu a prezentat simptome ale înrăutăţirii bolii, însă nu au fost detectate nici îmbunătăţiri ale memoriei. Însă au demonstrat o îmbunătăţire în cadrul testelor privind activităţile zilnice. 

În acelaşi timp au avut loc teste controversate realizate de compania Ambrosia. Aceştia au realizat transfuzii ale plasmei de la persoane cu vârste cuprinse între 16-25 de ani către  persoane de 35-92 de ani. În ciuda naturii experimentale a tratamentului, pacienţii plătesc 8.000 de dolari pentru experiment, deşi nu există niciun grup de control. Rezultatele studiului în care a fost analizat nivelul diferitelor tipuri de molecule din corp asociate Alzheimerului sau cancerului. 

Aceştia au descoperit că cei trataţi cu sângele tinerilor aveau un nivel mai scăzut al anumit proteine precum antigenii carcinoembrionici sau amiloid. Însă scimbările pe termen lung sunt neclare. 

Ştiinţa sângelui tânăr

Unele dintre studiile cu cele mai pozitive rezultate au fost realizate pe animale. În 1864, psihologul Paul Bert a alipit chirurgical două animale pentru a observa dacă amestecul sângelui afectează diferite funcţii ale organismului. În 2005, un grup de cercetători de la Universitatea Standford, condus de Thomas Rando, a legat sistemele circulatorii ale unui şoarece vârstinic şi ale unuia tânăr. Muşchii şi celulele ficatului din şoarecele bătrân s-au regenerat precum cele ale rozătoarei tinere. 

Proteina GDF11 este considerată de specialişti una dintre ”proteinele tinereţii”. În 2013, cercetătorii Amy Wagers şi Richard Lee au descoperit că această proteină din sângele şoarecilor tineri poate inversa simptomele insuficienţei cardiace la şoarecii bătrâni. Un an mai târziu au demonstrat că proteina sporeşte refacerea muşchilor. 

Proteine tinere vs proteine vârstnice

În timp ce şoarecii bătrâni au prezentat beneficii în urma transfuziilor cu sânge de la rozătoarele tinere, a putut fi observat şi opusul. Şoarecii tineri prezentau semne de îmbătrânire după ce au fost expuşi sângelui şoarecilor vârstnici. 

În cadrul unui studiu, cercetătoarea Irina Comboy a utilizat o tehnică de transfer a sângelui între rozătoarele tinere şi vârstnice. Rezultatele studiului sugerează că atunci când şoarecii tineri au primit sângele vârstnicilor, puterea musculară a şoarecilor tineri a scăzut, iar dezvoltarea celulelor nervoase a încetinit. Conform specialiştilor, în acest proces ar putea fi implicată proteina B2M (beta-2-macroglobulină). 

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: