Seceta severă din Europa continuă deja de ani de zile, arată datele din satelit

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Europa trece printr-o secetă severă de mai mulți ani. Pe întreg continentul, nivelurile apelor subterane au scăzut constant din 2018, chiar dacă evenimentele de vreme extremă cu inundații oferă temporar o perspectivă diferită. 

Începutul acestei crize este documentat într-un studiu din 2020 de către Eva Boergens, publicat în Geophysical Research Letters. În acesta, Boergens a observat că, în Europa Centrală, a existat o lipsă izbitoare de apă în lunile de vară din 2018 și 2019.

De atunci, nu a existat nicio creștere semnificativă a nivelurilor apelor subterane. Acestea au rămas constant scăzute. Faptul este demonstrat de analizele de date efectuate de cercetătorii Torsten Mayer-Gürr și Andreas Kvas de la Institutul de Geodezie al Universității de Tehnologie (UT) din Graz, Austria. În cadrul proiectului UE „Global Gravity-based Groundwater Product” (G3P), aceștia au folosit gravimetria prin satelit ca să observe resursele de apă subterană din lume și au documentat modificările acestora din ultimii ani.

Consecințele profunde ale secetei severe

Efectele acestei secete prelungite au putut fi văzute în Europa în vara anului 2022. Albiile uscate ale râurilor, apele stagnate care au dispărut încet și, odată cu ele, numeroase efecte asupra naturii și oamenilor.

Nu doar că numeroase specii și-au pierdut habitatul și că solurile uscate cauzează multe probleme pentru agricultură, dar și penuria de energie din Europa s-a agravat, ca o urmare. Centralele nucleare din Franța nu dispuneau de apă de răcire ca să genereze suficientă energie electrică, iar centralele hidroelectrice nu și-au putut îndeplini funcția fără suficientă apă, potrivit Phys.org.

Măsurarea apelor subterane din spațiu

Cum pot geodezii de la Universitatea Tehnică din Graz să folosească datele din spațiu pentru a obține date exacte despre rezervoarele de apă subterană? În centrul proiectului G3P se află doi sateliți numiți Tom și Jerry, care orbitează în jurul Pământului pe o orbită polară, la o altitudine de puțin sub 490 de kilometri.

Distanța dintre sateliți, de aproximativ 200 de kilometri, este importantă, fiind măsurată în mod constant și precis. Cel din spate nu trebuie să-l ajungă din urmă pe cel din față, motiv pentru care au primit numele Tom și Jerry, cu referire la personajele din desenele animate.

O nouă hartă gravitațională a Pământului în fiecare lună

Toate acestea au loc la o viteză de zbor de 30.000 de kilometri/oră. Astfel, cei doi sateliți gestionează 15 orbite terestre pe zi, ceea ce înseamnă că aceștia obțin acoperire completă asupra suprafeței Pământului după o lună. În felul acesta, UT Graz poate furniza o hartă gravitațională a Pământului în fiecare lună.

Totuși, harta gravitațională nu determină încă o cantitate de apă subterană, deoarece sateliții arată că toate masele se schimbă și nu face distincția între mare, lacuri sau ape subterane.

Situației rezervelor de apă în Europa rămâne îngrijorătoare

Rezultatul cooperării dintre cercetătorii mai multor institute și universități arată că situația apei în Europa a devenit acum foarte precară.

„Cu câțiva ani în urmă, nu mi-aș fi închipuit că apa va fi o problemă aici, în Europa, în special în Germania sau Austria. De fapt, chiar avem probleme cu rezervele de apă aici. Trebuie să ne gândim la asta”, explică Torsten Mayer-Gürr.

Din punctul de vedere al cercetătorului, mai întâi trebuie să putem documenta seceta continuă, folosind date, pentru ca apoi să continuăm misiunile sateliților în spațiu asupra acesteia.

Vă mai recomandăm și: 

Prima lansare de sateliți din Marea Britanie a eșuat din cauza unei „anomalii”

Seceta pe timpul verii este de 20 de ori mai probabilă din cauza schimbărilor climatice

Lacurile subterane de pe Marte ar putea fi doar o iluzie. Ce arată cercetări recente?

Seceta a afectat 42.958 de hectare de culturi din România