Chiar şi germanii au reuşit să colonizeze părţi din continentul american, însă aceste părţi au fost doar câteva insule din Caraibe, pe care germanii le conduceau în secolele XVI şi XVII. Însă, această posesiune a Venezuelei a fost neaşteptată, iar între anii 1528 şi 1546, foarte mulţi germani au locuit acolo. Wesler i-a încurajat pe mineri să se mute în Klein-Venedig, cu toate că avea în subordine 4.000 de sclavi africani care lucrau pe plantaţiile de zahăr. Cu toate acestea, foarte mulţi germani care s-au stabilit în acel teritoriu au murit din cauza bolilor tropicale sau au fost ucişi de către indieni, atunci când se aflau în cautarea aurului.
Germanii erau încântaţi cu privire la posibilitatea descoperirii aurului din oraşul El Dorado, iar expediţiile lor au început în anul 1529. Acestea au fost iniţiate de către Ambrosius Ehinger, primul guvernator al acestui teritoriu, dar şi guvernatorul capitalei provinciei, Santa Ana de Coro. În căutarea oraşului El Dorado, Ehinger a ajuns în apropierea Lacului Maracaibo, acolo unde s-a confruntat cu indigenii, tribul Coquivacoa. După ce a fost întrânt, a înfiinţat aşezarea Maracaibo, numind-o New Nuremberg. După ce spaniolii au ajuns în posesia acestui teritoriu, aşezarea s-a numit, din nou, Maracaibo.
În anul 1531, Ehinger, dispunând de 40 de cai şi sute de soldaţi, a pornit în a doua expediţie către El Dorado. Cu toate că erau bine pregătiţi, aceasta s-a sfârşit tragic pentru mulţi soldaţi, la fel ca şi pentru Ehinger, care a fost doborât de către arcaşii tribului de indieni Chitareros.
Ehinger a fost urmat de către Georg von Speyer, un tânăr căutător de avere, care a fost numit în funcţie de către Charles al V-lea. Acesta a ajuns în capitala provinciei la începutul anului 1534. Nikolaus Federmann, cel care a fost locotenentul lui Ehinger, l-a acompaniat pe Speyer în căutarea oraşului El Dorado. În anii următori, noul conducător a iniţiat o expediţie în acest sens către sud-vestul Venezuelei şi către nordul Columbiei, care a durat 3 ani. Din păcate, s-a încheiat la fel ca expediţia anterioară a predecesorului său. Speyer a fost şi el rănit şi în anul 1539 a renunţat la funcţia de guvernator, decedând un an mai târziu, la vârsta de 40 de ani.
Succesorul său a fost Phillipp von Hutten, care a preluat funcţia în 1540. La fel ca şi predecesorii săi, şi acesta s-a aventurat în căutarea oraşului El Dorado. Expediţia sa a fost cea mai lungă, durând până în anul 1546, atunci când trupele sale au ajuns în oraşul Omaguas şi au fost înfrânţi de către indienii care locuiau acolo. Când s-au retras şi au ajuns în Santa Ana de Coro, l-au găsit pe Juan de Carvajal, un spaniol care, în absenţa lui von Hutten, a fost însărcinat de către Audienţa Regală din Santo Domingo să menţină ordinea în Venezuela. Însă, din cauza faptului că au trecut ani întregi fără să se ştie nimic de von Hutten, de Carvajal şi-a asumat faptul că toţi membrii expediţiei au murit. Astfel, în momentul în care cel din urmă s-a întors, nu a dorit să renunţe la poziţia sa, însă a subestimat puterea celor care au supravieţuit expediţiei şi a fost rănit grav de către Bartolomeu al VI-lea. Ulterior, i-a atacat pe germani, l-a capturat pe Hutten şi pe Wesler, ţinându-i prizonieri până când s-a decis să îi execute.
Charles al V-lea a revocat acea înţelegere, iar Klein Venedig a încetat să mai existe ca o colonie germană.
Sursa: The Vintage News
Citeşte şi:
Venezuela are mai mult petrol decat Arabia Saudita
Electricitatea va fi întreruptă patru ore pe zi în Venezuela, din cauza secetei – VIDEO
Ce este deosebit la această bucată de aur nativ, descoperită în Venezuela? (VIDEO)
Care este locul de pe Terra în care viaţa evoluează cel mai rapid?