Prima pagină Istorie

Cum au trimis japonezii bombe către Statele Unite ale Americii fără să utilizeze aeronave, în cel de-Al Doilea Război Mondial

Oana Bujor 06.03.2018 | ● Vizualizări: 1934
Sursa: Wikimedia Commons/Public Domain     + zoom
Galerie foto (2)

Pe 5 mai 1945, preotul american Archie Mitchel şi-a dus soţia gravidă şi un grup de cinci copii de la biserică la un picnic în munţii din apropiere de Bly, Oregon. Mitchell a lăsat grupul de copii lângă şosea, pentru a putea face o drumeţie pe munte, iar el şi-a continuat drumul cu maşina până la punctul de întâlnire.

În timp ce preotul şi câţiva copii despachetau lucrurile pentru picnic, unul dintre aceştia a afirmat: „Uite ce am găsit! Arată precum un balon”. Conform Amusing Planet, soţia lui Mitchell şi ceilalţi copii au mers imediat să vadă ce a fost descoperit, la scurt timp s-a auzit o explozie ce a ucis-o atât pe soţia preotului, cât şi pe cei cinci copii cu vârste cuprinse între 11 şi 14 ani. 

Acestea au fost singurele persoane ucise de inamici pe solul american în cel de-Al Doilea Război Mondial. Ceea ce copiii şi soţia lui Archie au descoperit în acea zi era o bombă cu balon japoneză care călătorise 8.000 de kilometri deasupra Oceanului Pacific şi aterizase în muntele Gearheart. Mai târziu, specialiştii au concluzionat că bomba a fost probabil lovită cu piciorul, fapt ce a provocat explozia. 



Bomba cu balon a japonezilor a fost considerată o invenţie uimitoare a războiului. Japonezii nu aveau în acea perioadă bombardiere suficiente, aşadar japonezii au inventat o nouă metodă. 

Cu 20 de ani mai devreme, meteorologul japonez Wasaburo Olshi descoperea un tip de curenţi de altitudine deasupra Pacificului. Olshi a realizat o serie de experimente cu baloane lansate din diferite regiuni ale Japoniei şi a descoperit că acestea erau transportate de la vest la est. Atunc când armata japoneză a pus mâna pe aceste documente, a decis că ar putea utiliza curenţii pentru a trimite bombe pe teritoriul SUA. 

Sursa: Wikimedia Commons/Public Domain

Timp de cinci luni, până în aprilie 1945, japonezii au lansat peste 9.000 de bombe. Fiecare bombă cu hidrogen avea o lăţime de 10 metri. Baloanele duceau bomba la o altitudine de 9 kilometri, apoi era declanşat un mecanism ce menţinea bomba la o altitudine constantă. Dintre cele 9.000 de bombe, 300 au ajuns pe ţărmul vestic al Americii de Nord, în regiuni precum Texas şi Michigan. Majoritatea au căzut în zone izolate sau nelocuite. Peste 2.700 de soldaţi americani au fost amplasaţi în puncte cheie pentru a intercepta baloanele. 

Iniţial, nimeni nu credea că baloanele provin chiar din Japonia, însă când a fost analizat nisipul din săculeţii ce menţineau altitudinea balonului, specialiştii au identificat minereuri şi creaturi microscopice marine din regiunea Asiei. În cele din urmă, specialiştii au detectat că nisipul era de pe o plajă din apropierea municipiului Ichinomiya, Aichi

Guvernul american a apelat la diverse metode pentru ca bombele japoneze să nu fie un subiect în presă. În acelaşi timp, autorităţile din Japonia declarau că bombele şi-au atins mare parte din ţinte. După moartea grupului de persoane din Oregon, presa a început să prezinte cazul şi cauza. 
 
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: