Cum sovieticii au declarat război modei şi au pierdut

În Rusia post-revoluţionară, pe măsură ce gânditorii ţării încercau să găsească un nou mod de viaţă pentru cetăţenii din Uniunea Sovietică, un mic număr de artişti s-a confruntat cu o altă problemă: hainele viitorului, scrie History.

Aceştia spuneau că îmbrăcămintea sovietică trebuie să fie raţională, practică şi confortabilă şi un loc în care arta şi politică să vină împreună. Ceea ce însemna că hainele trebuie să fie simple cu o calitate androgină, spre deosebire de rochiile ”flapper” care apăreau în Occidentul capitalist. Astfel a apărut ”prozodezhda”, o alăturare compusă din proizvodstvennaya (industrial) şi odezhda (îmbrăcăminte). Intenţia era ca aceasta să fie uniforma post-revoluţionară pentru următoarele decenii.

• De ce europenii au încetat să construiască morminte megalitice acum 5.000 de ani?
• Un peisaj antic dezvăluie rămășițele oamenilor care au trăit acum 100.000 de ani

În Uniunea Sovietică a venit aşadar o întreagă repudiere a modei, văzând în luxul hainelor din Vest doar risipă. În ultimă instanţă, inamicul era profitul. „Problema unei rochii raţionale nu poate fi lăsată unei reviste de modă care dictează maselor voinţa creatorilor capitalişti”, a scris Sergei Tret’iakov în revista Lef de la acea vreme.

Accentul trebuia pus pe mişcare

Îmbrăcămintea trebuia să-şi îndeplinească rolul utilitar, putând fi produsă şi la scară industrială, fără să se pună accent pe profit sau tendinţele pieţei. Din punct de vedere estetic, se punea accentul pe acţiune, cu o formă modernă care prioritiza mişcarea şi puritatea formei. Artiştii constructivişti, cărora li se mai zicea şi „ingineri-artişti”, au trebuit să rezolve aceste probleme. Totuşi, gândirea lor abstractă ducea la lucrări care erau imposibil pentru a fi aplicate şi prea conceptuale pentru a fi utile.

Prozodezhda a început în teatre. Inspirate de hainele purtate de lucrătorii din fabrici de la sfârşitul secolului al XIX-lea, în 1921, artistele Liubov’ Popova şi Varvara Stepanova au început să realizeze costume cu tipare geometrice care erau în concordanţă cu mişcările actorilor pe scenă – alergat, ghemuit sau sărit. Aceste decoraţii nu erau doar ornamentale, ci, aşa cum a scris Stepanova în Lef, spuneau ceva important despre corp şi abilitatea de mişcare: „orice detaliu decorativ este înlăturat cu următorul slogan: confortul şi funcţionalitatea hainelor trebuie să fie asociată cu o funcţie productivă”.

Dorinţa de schimbare, comună de ambele părţi

Pentru ochiul modern, unele modele de la acste experimente seamănă cu rochiile ”flapper” care deveneau populare în Vest. Ambele părţi ale cortinei aveau problema modernităţii: „constructiviştii aveau în comun cu contemporanii vestici dorinţa de schimbare, de noutate şi de apreciere a inovaţiei”, a precizat Djurdja Bartlett în cartea sa FashionEast.

Totuşi, prozodezhda trebuia să fie nu numai pentru prezent, ci şi pentru viitor, un fel de anti-modă care dorea atemporalitate.

Lucrurile nu au stat tocmai aşa, pentru că oamenii nu au agreat modelele. Ca rezultat, Stepanova şi Popova au fost angajate la o fabrică de textile din Moscova în 1923. Deşi au văzut angajarea ca o şansă pentru a-şi propaga ideile, au fost aduse pentru a creşte vânzările, ceea ce necesita compromis. S-au chinuit să sugereze subtilităţile design-urilor la administraţie. 

Administratorii fabricii au spus că oamenii sunt obişnuiţi cu florile, nu cu triunghiurile şi erau îngrijoraţi că nu vor răspunde bine la schimbările radicale. Mai mult, echipamentul din fabrică era învechit, iar coloranţii şi materialul era puţin. Au fost însă produse şi date la vânzare câteva zeci de articole de îmbrăcăminte revoluţionare, care nu au avut succesul dorit.

Stepanova şi Popova visau să îmbrace masele socialiste în haine puritaniste. Dar clienţii ideali s-au dovedit a nu fi atât de entuziasmaţi să poarte îmbrăcămintea de ascet, prin care nu îşi puteau exprima individualitatea. Experimentul a eşuat şi acum este doar o paginăl din istoria URSS-ului. Nu au fost practice (deşi chiar acest aspect era cel căutat), nu au fost populare şi au fost costisitoare pentru producţie.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Ruşii regretă destrămarea URSS-ului. Procentul din prezent a mai fost atins doar în 2005

Motivul pentru care Rusia sovietică a creat cărţi de joc cu reprezentaţii mayaşe – GALERIE FOTO

Serghei Koroliov, arhitectul programului spaţial sovietic care ura aurul. Trimis în Gulag de Stalin, a rămas anonim în timpul celor mai mari succese

Evacuarea mormântului lui Lenin: operaţiunea de salvare a celui mai faimos cadavru din lume