Spiru Haret, matematicianul care a renunțat la o carieră academică de succes în Occident pentru a ridica România din analfabetism
Rămas în istorie drept „omul școlii”, Spiru Haret este cel care a reformat din temelii învățământul românesc, fiind conștient că o țară în care rata analfabetismului era de aproape 80% nu avea cum să progreseze.
Matematician, fizician și astronom, pedagog, om politic liberal și nu în ultimul rând ministru, funcție deținută de trei ori și prin care își va pune decisiv amprenta asupra României, Spiru Haret este cunoscut în primul rând ca fiind „părintele” școlii românești moderne.
Marele om de știință s-a născut la 15 februarie 1851, la Iași, într-o familie armenească în care tatăl, Costache, era judecător. Studios de mic, Haret a fost admis cu bursă la Liceul „Sfântul Sava” din București la vârsta de 11 ani. În perioada liceului a publicat o culegere de algebră și o alta de trigonometrie.
Între 1869 – 1874 a studiat matematica și fizica la Facultatea de Științe a Universității din București. După numai câteva luni de la obținerea licenței, pleca la celebra universitate Sorbona, din Paris, cu o bursă câștigată la un concurs organizat de Titu Maiorescu, Ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice la vremea respectivă. În mai puțin de un an obținea licența în matematică, urmată de cea în fizică.
Primul român cu doctorat la Paris
La 27 de ani a devenit primul român care a obținut un doctorat la Paris. Lucrarea sa, „Despre invariabilitatea axelor mari ale orbitelor planetare” („Sur l’invariabilité des grands axes des orbites planétaires”) corectează și dezvoltă cercetările efectuate de Pierre Simon Laplace, Joseph-Louis Lagrange şi Siméon Denis Poisson în legătură cu varietatea axelor orbitelor planetare.
Haret devenea astfel și un pionier al astronomiei, demonstrând că mișcarea planetară nu era stabilă. Totodată, avea să atragă atenția unor reputați savanți, precum Henri Poincaré, matematician, fizician și astronom francez, care avea să spună că, „în 1878, Spiru Haret a dovedit existența termenilor seculari de gradul III și acest rezultat a provocat o mare uimire”. Peste ani, în 1976, primul nume românesc din spațiu va fi cel al lui Haret, prin botezarea unui crater de pe Lună de către Uniunea Astronomică Internațională.
Revenind la teza de doctorat a lui Haret, menționăm că lucrarea a fost atât de mult apreciată încât Facultatea de Știinte din Paris a trimis o adresă Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice. România era felicitată pentru „un asemenea talent”.
Astfel se deschideau porțile pentru ca Haret să rămână la Paris, cercetător sau profesor universitar. Va alege să revină în țară, unde devine în același an, prin concurs, profesor de mecanică rațională, algebră şi geometrie analitică la Facultatea de Ştiinţe. Din 1881 va preda trigonometria și geometria analitică la Școala de Poduri si Șosele (actuala Universitate Politehnică) până la ieșirea la pensie în 1910.
La scurt timp de la revenirea în țară, Spiru Haret intră în politică, în Partidul Național Liberal.
Cu o teză de doctorat revoluționară în știința cosmosului, cu o carieră de peste 30 de ani ca profesor universitar, Haret va rămâne în istorie ca omul care a reformat din temelii învățământul și educația românească, unele dintre ideile lui dăinuind și astăzi.
Ministrul matematician care reformează școala
În ciuda instituirii învățământului primar obligatoriu încă din 1864, România avea o rată a analfabetismului de 78 %, potrivit recensământului populației din 1899. Haret va afla despre această situație încă din 1878 când va începe să inspecteze școlile, la solicitarea conducerii liberale a Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice.
Devine inspector general al școlilor în 1883, moment în care începe să elaboreze rapoarte despre problemele învățământului. Se baza pe vizitele pe care le făcea în școlile din țară, pe calitatea anterioară de membru în comisiile de examen și pe inspectarea învățătorilor și profesorilor.
În 1884 a elaborat raportul general asupra învățământului secundar, unul dintre documentele care au stat la baza reformelor pe care le va efectua în sistemul de educație din România. Un an mai târziu, în 1885, munca pe care a depus-o i-a atras atenția noului ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice, D.A. Sturdza, care îl va numi secretar general al ministerului.
Capacitatea lui Haret va fi extrem de apreciată de D.A. Sturdza care, după ce a devenit premier, l-a învestit ministru. Spiru Haret a fost ministru al Instrucțiunii Publice de trei ori (1897-1899, 1901-1904, 1907-1910) în guvernele liberale conduse de D.A. Sturdza, respeciv Ion I. C. Brătianu.
Într-o Românie preponderent agrară și afectată de o puternică criză socială și economică, minstrul Haret va reuși să își pună în practică planul de reformare a învățământului pe care îl avea încă din 1884.
Prin reforma învăţământului secundar şi superior din 1898, se instituiau cele trei secţiuni ale claselor de liceu (profilul clasic, modern şi real), dar și certificatul de absolvire prin care se desființa Bacalaureatul. A introdus însă examenul de admitere la facultate. În următorul an a trecut prin Parlament Legea învățământului profesional, fiind stabilite planuri clare de instruire şi statute speciale pentru şcolile de artă şi meşteşuguri, liceele militare, seminarele teologice.
A acordat o importanță deosebită învățătorilor
A acordat o importanță aparte învățătorilor, statutului pe care îl aveau și a reorganizat școlile normale. Pentru a le îmbunătăți starea materială, a făcut eforturi pentru majorarea salariilor. Participa la congresele învățătorilor, îi asculta și își nota în carnet ideile bune. Mai mult, încerca să le soluționeze cererile și să le răspundă la fiecare în parte atunci când primea scrisori de la ei, la minister sau acasă.
Haret considera că problema personalului didactic „este tot aşa de importantă, dacă nu chiar mai importantă decât a programelor”. Potrivit acestuia, „un bun profesor cu o programă mediocră dă tot mai bune rezultate decât un profesor mediocru cu cea mai bună programă”. Pentru ca ei să să aibă parte de resursele necesare pregătirii, a înființat Biblioteca Pedagogică prin care se tipăreau traduceri din literatura pedagogică.
Haret a înființat primele grădinițe din România
Prima grădiniță din România și-a deschis porțile în 1 decembrie 1897 la inițiativa lui. Peste 12 ani, în România erau 168 de grădinițe înființate de Haret.
Totodată, a înființat şcoli de adulţi, cantine pentru elevii săraci care locuiau departe de școală și a decis editarea cărților și manualelor școlare de către minister, cu scopul de a le face accesibile tuturor.
Spre finalul celui de-al treilea mandat de ministru, în 20 februarie 1910, Haret a înființat Comisia istorică a României, care a funcționat până în 1938. Scopul principal era publicarea de cronici, documente interne, cronici străine despre Țările române, precum și vechi documente literare. Trebuia „să se facă o lucrare de știință, care costa mai nimic, pe lângă însemnătatea ei, dar care trebuia să se facă numaidecât, pentru ca istoria țării noastre să nu se mai clădească pe lucruri de fantezie, ci pe documente sigure și neîndoioase”, spunea Haret.
A redus analfabetismul cu aproape 20%
Eforturile făcute de Spiru Haret s-au văzut cel mai bine prin creșterea numărului de școli elementare, licee, școli normale și profesionale. În intervalul 1897 – 1910 s-au construit 2.343 de şcoli, dintre care 1.980 în timpul mandatelor de ministru ale lui Haret. De asemenea, în anul școlar 1909-1910, frecvența elevilor la școală a crescut cu 50% față de anul școlar 1897-1898, fapt ce a condus și la reducerea analfabetismului.
La un Congres al învățătorilor, Nicolae Iorga avea să afirme: „Când vă vorbesc despre Spiru Haret, în semn de respect, sculaţi-vă în picioare! Câţi știutori de carte erau în România? În 1899, recensământul stabilește 22% din totalul populaţiei. În 1909, proporţia ajunsese la 39,4%”.
Un om aplecat spre societate și reformarea ei, dar cu gândire de matematician, Spiru Haret a făcut ceea ce niciun alt ministru al Instrucțiunii nu reușise anterior: a ridicat educația românească și a combătut analfabetismului. În cea mai mare parte, s-a bucurat de sprijinul partidului din care făcea parte, susținere care l-a ajutat în realizarea reformelor și inițiativelor. Nu a fost numai ministru, ci și deputat din partea PNL în cinci parlamente (între 1896-1912).
Mai merită amintit un lucru deosebit de important care denotă încrederea de care a beneficiat Spiru Haret în rândul Partidului Național Liberal: în toate guvernările liberale din care a făcut parte, în momentul în care construia bugetul se apela și la matematicianul Haret.
Vă recomandăm să citiți și:
Ion C. Brătianu și cea mai lungă guvernare din istoria democratică a României
Ionel Brătianu, patriarhul României Mari
Un moment cheie în istoria României: Ionel Brătianu la Conferința de Pace de la Paris