Liberalii și interzicerea comuniștilor

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Încă din timpul Primului Război Mondial, România a avut o experiență nefastă cu bolșevicii ruși. Mai mult, înființarea în 1921 în România a unui Partid Comunist nu avea cum să liniștească autoritățile. Unul dintre cei mai vehemenți contestări ai comuniștilor în România avea să fie Ionel Brătianu, cel care a și luat practic decizia de a interzice P.C.R.

Autoritățile din România care răspundeau de siguranța statului au supravegheat în permanenţă activitatea Partidului Comunist din România, care era considerat nu numai străin de interesele națiunii, ci și ostil țării.

Urmărirea membrilor PCR s-a intensificat în urma hotărârii din 1924 a Cominternului, care impunea partidelor afiliate lui sarcina de a lupta pentru autodeterminarea unor teritorii ce compuneau statele naționale din estul Europei.

Campania de propagandă a comuniștilor

Partidul Comunist din România a declanșat o virulentă campanie de propagandă axată pe tema separării Basarabiei, Bucovinei, Transilvaniei și Dobrogei de statul român. Campania a sporit în intensitate în preajma și în timpul tratativelor româno-sovietice de la Viena, din 27 martie-2 aprilie 1924, privitoare la statutul Basarabiei.

Tratativele au eșuat, deoarece sovieticii au cerut organizarea unui plebiscit în Basarabia, pentru ca populația să decidă în privința viitorului acestei provincii. România a refuzat. Propunerea sovieticilor punea în discuție întregul sistem al Tratatelor de Pace de la Versailles, care puseseră capăt Primului Război Mondial.

Întrucât PCR susținea punctul de vedere al delegației sovietice, ce era contrar dreptului internațional și intereselor statului roman, la 5 aprilie 1924, activitatea Partidului Comunist din România a fost interzisă printr-o ordonanță a Comandamentului Corpului II armată. Legea de reprimare a unor infracțiuni contra liniștii publice, adoptată în decembrie 1924, aşa-numita „Lege Mârzescu”, întărea interzicerea PCR.

Previziunile lui Ionel Brătianu

La 1 septembrie 1924, Ion I.C. Brătianu îi scria fratelui sau, Vintilă, aflat în străinătate:

Sovietele amenință, dacă nu vor putea chiar cu revoluție, cel puțin cu terorism și sabotaj intens la începutul lui septembrie. De război, cu cât trece vara, cu atât scade primejdia. Totuşi, în Basarabia am menținut măsurile luate și am luat cât am putut mai bune ca să ameliorăm administrațiile”.

Acțiunile Cominternului împotriva României, puse la cale la Moscova, aveau să se intensifice.

Informațiile premierului din scrisoarea către fratele său aveau să se dovedească destul de corecte. Doar câteva zile mai târziu, la 15 septembrie, România se confrunta cu cea mai gravă provocare bolșevică de după încheierea războiului: răscoala de la Tatar-Bunar (15-17 septembrie 1924). Atunci, grupuri înarmate şi conduse de ofiţeri sovietici au trecut Nistrul, atacând localitățile Nicolaevka şi Tatar-Bunar şi au omorât o parte din autoritățile române de acolo. Mai mult, au arborat steaguri roşii şi au proclamat o așa zisă „Republica Sovietică Moldovenească”.

Armata română a intervenit însă în forță și a restabilit ordinea, provocările sovieticilor pe linia Nistrului scăzând în intensitate.

Vă recomandăm să citiți și:

Liberalii și problemele industrializării României după Primul Război Mondial

Ionel Brătianu, despre intrarea țării în Primul Război Mondial: „Este o partidă în care România îşi joacă existenţa”

Liberalii și criza dinastică generată de principele moștenitor Carol

Influența lui Ionel Brătianu asupra Regelui Ferdinand a adus România în tabăra câștigătorilor

Liberalii și prima amenințare majoră a bolșevicilor asupra României

Cum a ajuns Ionel Brătianu președintele PNL și prim-ministru al României

Ionel Brătianu, Banatul și Take Ionescu

Politica externă a României în primul deceniu al secolului al XX-lea

Liberalii și dezvoltarea industriei românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea

Primul guvern liberal din istoria României

Distanțarea României de Tripla Alianță și susținerea Transilvaniei

Aderarea României la Tripla Alianță, mijloc de asigurare a securității după obținerea independenței

Proclamarea Regatului României

Cum a pregătit diplomatic guvernul lui Ion C. Brătianu obținerea independenței României

Reorganizarea PNL după Primul Război Mondial

Ionel Brătianu, omul în fața căruia Antanta a șovăit, iar Puterile Centrale s-au amăgit

Nicolae Gane, primarul scriitor care a adus tramvaiul și apa la Iași

Cum au gândit liberalii viitorul politic al României Mari

Petre Sebeșanu Aurelian, primul economist și agronom din Academia Română

Grigore Procopiu: „Partidul Liberal e dator să dea țării o îndrumare, larg, dar adevărat democratică”

Ion Ghica, boierul liberal care susținea apariția unei industrii naționale

Vila Florica, locul de suflet al Brătienilor unde s-au luat mari decizii pentru soarta României

Vasile Lascăr, omul care a pus bazele poliției române moderne

Cum i-a impresionat liberalul Ionel Brătianu pe liderii Antantei

Ion Gheorghe Duca: „Am fost primul ministru care după Unire a mers în Transilvania”

I. G. Duca, marele om de stat care a sfârșit tragic

Vintilă Brătianu și politica liberală „prin noi înșine”

Constituția liberală din 1923 și „spiritul unei democrații desăvârșite”

Spiru Haret, matematicianul care a renunțat la o carieră academică de succes în Occident pentru a ridica România din analfabetism

Ion Nistor, artizanul unirii Bucovinei cu România, închis forțat la Sighet pentru că a fost ministru

Ion C. Brătianu și cea mai lungă guvernare din istoria democratică a României

Un moment cheie în istoria României: Ionel Brătianu la Conferința de Pace de la Paris

Ionel Brătianu, patriarhul României Mari